După violență (20)

Nu mai știu dacă v-am mai povestit, m-a luat ăsta o dată pe sus și am chiulit o zi de la muncă. Pe vremea aia nu erau telefoane deștepte și nu aveam cum să anunț. A doua zi mi-a fost rușine să spun că m-a luat ăsta pe sus în drum spre muncă fericit nevoie mare că avea nush ce bani la el și că mă face prințesă. I-am spus să cumpere o garsonieră pe banii ăia. S-a supărat, că ce idei sunt astea? Banii trebuie investiți, să facă mai mulți bani! La vremea aia nu știam atâtea despre finanțe, eu știam de la comunista asta de mama că dacă vrei să încropești o familie trebuie să ai o casă, un loc în care să strângi.

El era băiat deștept, cu gânduri destepte, așa că m-a înjurat și a investit bine banii cu care ar fi putut cumpăra o garsonieră.  În 2 săptămâni nu mai avea nimic din ei.

Dar eu am mințit a doua zi la muncă, am spus că m-a durut piciorul și n-am putut să mă dau jos din pat. Ca să fiu credibilă, am șchiopătat. După care am mai șchiopătat vreo săptămână, de data asta pe bune, că acum chiar mă durea.

De atunci am zis că adevărul e cea mai bună minciună și am reușit să distrez oamenii spunându-le adevărul. Chiar și învățătoarea fie-mii, când am sunat-o la finalul orelor să-mi cer scuze că n-am trimis copilul la școală pentru că am dormit ca 2 valize în gară, s-a strâmbat de râs, că bine, doamnă, toată lumea minte că a avut nu știu ce probleme, dumneavoastră îmi spuneți așa, pe șleau, că ați dormit? S-a bucurat că am sunat-o, știa că are probleme de sănătate copila.

Ăștia în schimb, bestiile cu care ne-am pricopsit în viețile noastre (vorbesc de mine și de colegele de suferință, tu poate ești un caz fericit) mint cu aceeași ușurință cu care beau eu apa. Bagă 2-3 chestii credibile ca să fie siguri că nu intri la idei, mai bagă pe lângă aventuri de-ale lor, le sting apoi cu alte chestii credibile. Păi ăsta mă mințea și când îi arătam că nu știu ce prieten de-al lui a postat că a fost în cutare loc. Nu-i adevărat! Minte ăla, asta e treaba de acum nu știu câți ani! Băi, băiatule, omul a făcut live pe fb! Nu-i adevărat! Ca să-mi mai curme din întrebări, îmi spunea că am găsit vreo plă (da, Alexandra, știu că nu-ți place termenul când e incomplet), de-aia fac atâtea talente, că m-am îndrăgostit. Cu cât mă înfuriam mai tare, cu atât își susținea punctul de vedere în crescendo. Sau devenea miel, cel mai simpatic băiat din lume, și-ar fi dat ultimul bănuț pentru prăjitura mea preferată ca să tac dracului din gură.

Așa-mi povestea A, la părinții ei în curte bărba-su o lingea pe una la umbră. Au văzut părinții ei și i-au spus și ei. Reacția lui: Nu-i adevărat, știi foarte bine că ești ochii mei din cap și știi foarte bine că părinții tăi nu m-au avut niciodată la suflet! Auzi ce tâmpenii pot să inventeze!!

Unele au stat cu ei pentru că copii, pentru că unde să pleci, pentru că nu te lasă în pace, eu una l-am suportat de frică (fără să stau cu el!) și pentru că era imposibil să mergem 50 de metri pe jos în București și să nu-l salute o cunoștință. Enervant. Bine că eu sunt o figură anonimă!

Așa de bine m-am obișnuit să fiu anonimă și să nu fac valuri împrejurul meu, încât mă surprinde acum cât de multă lumea vrea să facă ceva pentru mine. Că una e când vezi o știre la televizor, dar e altceva dracului când te cunosc pe tine, știu ce fel de om ești și ți se întâmplă tocmai ție?!!!

Am schimbat cărarea către muncă, zăpada asta e un mare beneficiu pentru mine chiar dacă pe tine te enervează, a picat la țanc, se vede repede o mașină curată, pași, nu sunt locuri de parcare, românii sunt putori. Mai nasol că sunt școlile închise, aș fi preferat să mă pierd printre elevi.

Vecinii mei, care l-au văzut, îl cunosc, nu știu dacă să mă felicite pentru inițiativă sau să plângă de neliniște. Ironia sorții, am ajuns să îi calmez tot eu pe ei!!! Când am ajuns acasă mă uitam că ar trebui totuși să cumpăr niște cartofi, dar crezi că mai ies? Culmea, o vecină chiar s-a oferit să-mi facă cumpărăturile ca să nu mai ies din casă. S-a zbârlit pielea pe mine, nu știu dacă de recunoștință sau pentru simplul fapt că s-a gândit la niște chestii elementare…

Azi am aprins becurile… la cât vorbește fi-mea pe lângă mine, n-am nici o șansă să fiu anonimă.

Still ok.