Tot urmăresc mixul ăla de plante din jardiniere, adică mușcate, panseluțe, crăiese, petunii din care v-am zis, mă așteptam să iasă un corcoduș. Aproape că am devenit cameră de supraveghere de când fumez pe lângă jardiniera asta pentru că, vrând-nevrând, mai ridic ochii și văd lumea înconjurătoare. La momentul de care vă spun am văzut doi îndrăgostiți fumând pe un balcon din blocul de vizavi, se țineau foarte strâns în brațe, de parcă ar fi fost tuburi de pastă de dinți pe sfârșite din care tot insiști să mai obții o spălătură. M-am înecat de râs când i-am văzut, zic ăștia sunt în faza locală.
Pe când apăruse mușețel în ghiveciul meu și niște bălării care aș fi jurat că sunt ciulini și brusture, am făcut poze jardinierei cu gând să le fac o dedicație mamelor producătorilor de semințe de flori frumoase care ies de fapt altceva-uri. Am ridicat privirea deasupra aparatului foto și am văzut-o pe îndrăgostita de odinioară trecută acum la fază superioară, înșira cu drag o pereche de nădragi de-ai lui pe sârmă. Am zâmbit, așa începe marea aventură în tainele dragostei, cu ciorbă, ițari și șosete desperecheate de-ale lui pe sârma de rufe.
Între timp au apărut albăstrele, garofițe și margarete, treabă care mi-a plăcut atât de mult încât am uitat să mai supraveghez relația de vizavi. Ce pot să-ți spun cu certitudine este că s-au înmulțit tricourile pe sârma de rufe și n-au apărut încă bluzițele de bebeluș.
Da, am câteodată premoniții vrăjitorești, pot să spun cu exactitate cum evoluează relațiile. S-au făcut muuuulte bancuri cu femeile și gura lor mare, dar din punctul meu de vedere nu e vina lor că nu știu să se dea cu parfum de laptop, de pariuri sportive sau bere cu prietenii ca să primească și ele atenția după care tânjesc.
Există relații care durează nu pentru compatibilitatea participanților în relație, cât abilitatea de a lăsa garda jos. Aceste cupluri pare că au idei comune, dar asta pentru că unul din relație renunță în timp la propriile idei – cel mai des femeia, bărbatul e mult mai preocupat să fie emitentul părerilor deștepte, patriarhale, timp in care ce se poartă ca un animal de companie în casă, pentru că dacă tot e relație domestică, merge. Concluzia e că ai în față un singur creier care vorbește cu două guri.
Nu cred în cupluri nemaipomenite, sunt prea rare. Am văzut prea multe relații cu trai la „convenţie” sau mai pe româneşte spus: “fiecare cu a mă-sii”, dar în care se împart bunuri comune de genul copii, banii soțului sau a soției. Dacă îi vezi din afară, sunt minunați.
Pe îndrăgostita de vizavi o văd luând drumul fostelor relații, a trecut prea repede la faza domestică. El va avea o relație dublă dacă nu o are deja, iar ea va suferi ca un câine după chestia asta. În timp ce el își ridică pălăria și pleacă, ea nu se va vedea în stare clădind vreodată o relație sănătoasă.
Atât de convinsă eram de realitatea premoniției mele cum că n-o să-i meargă bine în relația asta, încât astăzi când am văzut îmbobocite niște lujere din jardinieră și mă minunam că ce naiba o ieși din ele, sper să nu aibă țepi! , ridic ochii în balconul de vizavi și imaginea mă lasă mască. Îndrăgostita mea stătea de vorbă cu un bărbat tânăr în balcon și nici stramă de rufă pe sârmă. Măi, știi cum țopăiam?!
– Dă Doamne să nu fie fratele ei, te rog, te rog, te roooog!!!!