Serios, în țara asta nu se râde, se practică cinismul. Te mai distrează bancuri? Hai, să fim serioși, avem atâția aleși votați de care să facem mișto, încât bancurile sunt expirate ca borcanul ăla de castraveți din cămară din 2011!…Vaaai, nici acum nu l-am aruncat. (O să-l duc direct la muzeul castraveților, acum, cât nu mă vede mama!)
Un râs clar, furtunos, a ajuns să fie perceput ca un râs isteric, pentru că cine naiba mai râde cu toți dinții? Nimeni!
Dacă eu sunt burnout, tu ești burnout, înseamnă că arătăm ca niște baterii topite, nu crezi? Și cu toate astea mergem în continuare să muncim, vedem știrile, ni se înmoaie picioarele, mai bem o cafea și ne chinuim să deslușim legile. Taci, că stăm bine! Cine o să aibă lege anti-hărțuială?? EEEEE!!!! Aud? “Psst, fetița!” n-o să mai aibă spor nici la cățelele de la poarta fabricii!
Și dacă tot vorbim de burnouat, aseară chiar arătam ca o baterie bună nereciclată – pentru că, să fim serioși, am alergat de atâtea ori după un recipient de reciclare încât prefer să le arunc la gunoi…doar de Crăciun strâng mai multe baterii și caut reciclare, e perioada în care fi-mea face refill-ul jucăriilor și al instalațiilor de brad, ca un copil d-ăsta mai mare, ce e.
Azi aș fi mâncat varză.
Un om bunout e în sine o varză, așadar îmi aluneca ceapa din mână ca mucii pe batistă, varza o tocam din 2 în 2…cam ca un copil de 4 ani. În timpul ăsta mă sună o prietenă.
– Ce faci?
– Varză călită… Nu e fideluță, gătesc un model nou de varză, se cheamă sulăroaie!
– Eh! Măcar de-atâta mărime să te bucuri și tu!
În timp ce varza fierbea sulăroaie, am luat tubul de prenadez cu gând să lipesc una alta. Îmi aprind o țigară și citesc instrucțiunile: A se păstra deoparte de surse de căldură/ încinse/ flăcări deschise. Fumatul interzis. Hm. În bucătărie aveam 36 de grade.
Am pus țigara în scrumieră și am lipit. Providența m-a iubit și de data asta (gagica asta mă adoră, are un crush pentru mine) și am reușit ceea ce nici nu visam să realizez: am lipit mușamaua de masă și adidasul de piciorul scaunului. Dragul de Mr Bean ar crăpa de oftică să vadă ce pot să fac eu cu doar doi scuipați de prenadez.
Apropo de fumat, fi-mea cică încă nu-i vine să creadă că fumez:
– Parcă ești o puștoaică de-aia teribilistă care aprinde și ea câte o țigare.
Stai să-mi iau o…Fuck, nu mai am țigări! Hai, pa, am plecat!
(Time-out)