oameni de minute

By | 2018-09-27

În drumurile mele întâlnesc oameni care pleacă la aceleași ore la muncă, sunt chipuri de diferite ore. Uneori știu precis că am întârziat și câte minute, când văd pe drum o figură care trebuia să fie în momentul ăla cu niște minute mai târziu pe drum și sunt ceva de genul:

– Fuck, asta trebuia să se întâmple la și 13  minute! Scot telefonul, verific ceasul și da, am dreptate.

Tot în drumurile mele întâlnesc femei de serviciu, paznici sau pur și simplu oameni care mătură de pe stradă mizeria lăsată de cocalarul bucureștean. Multora am început să le dau binețe pentru că a existat un moment în care ei m-au salutat și-apoi i-am văzut surprinși că au făcut-o. Ori pentru că m-au mai văzut și li se părea că-s cunoscută, ori pentru că m-au confundat cu o persoană cunoscută…așa au început să mă salute.

M-am gândit de multe ori de ce naiba am o moacă așa de anonimă și ca să-mi fac un bine și să mă cresc în grade în proprii ochi mi-am spus că probabil așa arată divele de pe coperțile revistelor, sărmanele de ele! Nu alea de pe integrame! …zic de reviste mai de Doame-ajută!…

Acum e o tânără care face curățenie pe stradă, am văzut-o ieri cu pansament pe un ochi, iar pe celălalt îl avea complet vânăt. De obicei mă saluta cu zâmbetul pe buze, acum s-a prefăcut că nu mă vede, dar eu i-am dat binețe prefăcându-mă totuși că nu e nimic în neregulă cu ochii ei. Am mai umblat și eu cu pălării până pe vârful nasului dorindu-mi să nu mă știe nimeni de pe drum.

Se mai trezea câte un dobitoc în cale să sesizeze că nu-s ok și să țipe:

– Ce-nseamnă să ai gura mare!

Acum chiar mă roade să stau de vorbă cu ea. Dacă o mai văd, azi n-am văzut-o.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.