Cineva mi-a spus recent că am reușit să mă salvez de-a lungul timpului de emoții negative pentru că mi-am căutat energia pozitivă în momentele bune din viață. Sincer, mi se pare un pic fără rădăcini treaba asta, ca la firul ierbii, pentru că marea majoritate a momentelor mișto au fost căutate artificial: să așez pace și să smulg zâmbete în jur, apoi să mă bucur de ele.
Încărcare cu momente bune mi se pare cea din mijlocul naturii și încerc să fur asta aproape zilnic chiar și preț de o țigară zburătăcind frunza uscată de pe asfalt pentru că na, fiecare om are păsărelele lui. Eu am un stol mai mare de păsăret, umblă cu busolă proprie, independent de mine.
De la premisa că viața începe de la relația cu tine însuți, încerc și eu să îmi îmbunătățesc varianta proprie aproape zilnic, să mă uit în grădina proprie (aia cu introspecția) și să am grijă mai puțin de grădinile altora.
Îmi mai iese. Mă simt ca la 20 de ani, fără casă, fără bani, dar de data asta cu experiența că se poate trăi și așa :))))
Pe exterior societatea mă vede ca pe un exemplu pozitiv, un uite mă, se poate. Oricând, orice.
Până și fiică-mea, i-am spus la un moment dat într-o conversație că am să-i dau o veste și primul ei gând a fost că o să aibă o soră, deci…
treaba-i bună! Stau pe val.