Eu când aud oameni:
Auzi, dar ce crezi dacă?… Auzi, dar tu ce zici, să fac așa, că parcă n-aș face? O fi bine să?… Crezi că aș putea să?… Mă gândesc foarte serios, dar nu știu dacă e bine. Ai dreptate și tu, dar parcă n-aș face așa. Of, câte decizii sunt de luat! Oare să-mi dau cu?… Să port aia? Parcă nu e bine. M-am decis, dar m-am răzgândit între timp. Fie ce-o fi, eu fac așa, dar …dacă nu e bine?? Oare merge aşa?
Mă străduiesc să nu țip, ezitarea asta continuă mă scoate din minți și încerc să îi ignor până când răbufnesc:
– Dar ia dracului o decizie , că se schimbă polii pământului cât te coiești tu!
Dar eu sunt rea. Ei au nevoie de un duș rece și de niște terapie. 😀
