modus vivendi

By | 2021-08-30

Uneori mă ia lenea și efectiv îmi place să mă străduiesc să îmi fie lene și să nu fac nimic. Cetin îmi spune că în sfârșit! M-am relaxat. În restul timpului am pulsul mare, așa de mare încât după ce mă agit să merg să printez acte, să merg pe undeva, să transfer o datorie pe revolut și să mai plătesc o serie de facturi, mă gândesc la sfârșitul zilei, ia uite câte am făcut! 

– Când le-ai făcut, iubita? 

– În timp ce tu dormeai. (sic! Glumesc, mi-a plăcut filmul şi nu ştiam cum să folosesc titlul) 

Si tot iau chestii după mine, tot sparg chestii, sunt vânătă în genunchi mai rău decât un copil de ani,  dar cel mai rău e spre dimineață când mă trezesc ori să mănânc, ori să plec pe undeva și văd un gândac în baie (de-aia zic să ții sita aia pe scurgerea de la cadă! ) , urlu în gând să nu scol blocul, trag în gândac cu sete, apoi mă calmez sacadat, caut sprayul de gândaci, vărs sprayul de ghete, de iz de cameră pe care dracu știe de ce și pentru ce l-am cumpărat, toate se rostogolesc zgomotos pe gresie, le prind în timp util, pare că blocul încă doarme, și dacă scap și lingurița de cafea pe jos în bucătărie… 

Asta e, spanac, eu am încercat să nu trezesc pe nimeni. 

Leave a Reply

Your email address will not be published.