M-a întrebat fiică-mea râzând dacă am auzit de pana energetică. La toate penele pe care le pățesc de vreun an de zile, pana mea, mă mai interesează de pana energetică mondială? Stai să vedem ce punem mâine pe masă, încotro o luăm peste o lună . Doamne-ajută să ne ținem sănătoși și dacă vine pana mondială, o rezolvăm și pe aia, ce pana mea!
Le luăm pe toate câte vin, cum vin, cum râdeam acum vreo lună că la două zile după ce mă purtam ca o divă la premiera filmului Complet necunoscuți regizat de Octavian Strunilă, unde m-am simțit foarte mișto între lume de soi bun (mai puțin după film, când mă uitam suspicioasă la al meu – Băi, tu prea îți lași telefonul cu fața în jos, nu cumva faci și tu?… ca ăia?…) , cum zic, la două zile după asta eu moșmondeam prin via mamei să termin cât mai mult de adunat din ea, iar al meu să îi aducă grâul mamei de la arendă. Prăfuiți ca dracu, munciți și jegoși cum le șade bine divelor.
Băi, dar când m-a sunat mama ieri că a auzit de la niște femei din sat că vine pana, m-am umflat de râs. Mă, zic, cum naiba a ajuns informația asta la voi, că voi nu stați pe facebook? Au dat-o pe la televizor? Cică nu.
Am încercat să îi explic să stea liniștită, dar mi se părea că dau rateuri. Am luat-o pe scurtătură:
– Mamă, să nu te prind că îți faci provizii, eu abia le-am terminat pe-alea de la începutul pandemiei, m-a costat 5 kilograme să le termin. Află naibii lumea că ai provizii și până la pana energetică intră peste tine, îți arde vreo doo și îți șutește toate conservele din casă. Te găsesc în beznă înainte de pană.
A râs, dar s-a calmat.
P.S. Stai așa, să atașez și ce a mai rămas din conserve:
