Moment poetic scris de Cetin Sadâc
Indiferent de ce se întâmplă cu noi zilele acestea tumultoase, eu stiu că pentru toți Crăciunul e un moment de împăcare cu cei dragi.
Chiar daca sunteți dezamăgiți de orice în viața asta, sper din tot sufletul să vă smulg măcar un zâmbet! Mie mi-a smuls și o lacrimă în colțul ochiului! Pentru că ce urmează este una dintre cele mai dragi amintiri dintr-o viață în care eram copil, bunicii trăiau și ne iubeau și ne dezmierdau, indiferent de câte boacăne făceam!
Această postare este în memoria bunicului meu, cel mai bun și mai blând om pe care l-am cunoscut, un om drept care și-a crescut, până a închis ochii la 93 de ani, 2 copii, 6 nepoți și 6 strănepoți! Și care m-a învățat cele mai trăsnite lucruri, printre care și poezioara asta, cu care “rupeam” la toate serbările de Moș Gerilă, ba chiar o dată, la unitate la tataie, m-a pus comandantu’ să o spun de trei ori!
“Bubon” asta e pentru tine, te iubesc și te voi iubi mereu!
Greierele și Pârnic!
Adaptare după La Fontaine, de la un turc cu fes și ciucurei la cipici, undeva într-o mahala constănțeană, pe la început de secolul XVIII.
“Ama iarna ai venit,
Mâncărică n-ai găsit!
Ama unde mergem?
La madam’ Pârnica mergem!
– Bonjur, bonjur, madam’ Pârnic!
Dai la mine mâncăric!
– Hmm, mâncăric!?
Astă vară ce-ai făcut?
– Bayram cântam și jucam!
– Atunci, sictir, că nu mai dam!”
Cu ocazia Crăciunului, urez sănătate și sărbători liniștite tuturor, alături de cei dragi!
Aaa, și vă mulțumesc că m-ați suportat!
PS: dacă ar fi trăit aceste vremuri, tataie sunt sigur că mi-ar fi spus (ca de obicei) “lasă ulum (băiete) că Allah știe ce face, nu-ți fă tu griji! Sănătoși să fim!”
