Și nu e adevărul zilei de azi, se întâmplă de multă vreme. Poate că dacă am fi avut și noi parte de ispitele pe care le au ei acum, am fi fost la fel. Îmi pare totuși rău că nu găsesc și ei seva lecturii.
Eu am încercat să-i demonstrez fiicei mele cât de minunat e să te transpui în universul unei cărți. Am făcut cu ea diferența între imaginea pe care o ai în urma cititului unei cărți și vizionarea unui film creat după acea carte. Am perorat în gol.
Când am epuizat vorba bună am trecut la mită: “citești atât, îți dau atât” (per pagină), apoi la condiționări: “dacă citești, ai voie să”…
N-am reușit decât să mă sleiesc de bani.
Citește rar. Dar când îi place cartea, devorează. Când nu-i place, se uită câte pagini are, cât de mare scrie sau dacă are imagini.
Mă înnebunește chestia asta. Pare că sunt destul de puține subiecte care îi plac. Nu pot să pricep cum îl lasă pe Jules Verne și tocește o enciclopedie cu câini. Pentru că o tocește, déjà ăla nu se mai cheamă citit.
Nu înțeleg de ce Creangă e atât de greu că are prea multe regionalisme, dar zboară pe romane cu vampiri, scrise ieftin.
Încerc să mă mulțumesc, să-i arunc sub nas și alte cărți în speranța că poate-poate.
Și ieri mă sună să-mi spună că pleacă mai devreme la școală. Că se duce la bibliotecă.
– Unde ?!?!?!?
“E posibil oare ? Copilul meu ? La bibliotecă ? “
Am crezut că fac atac de apoplexie, mandibula parcă sărise din balamale și atârna în gol. Inima bătea ca a lui Cristian Gog în finală și parcă se oprise timpul în loc și se uita la mine curios că nu mai știu la ce folosesc secundele și că astea vin unele după altele, nu cu pauze ca la mine.
Fata mi-a luat seama de la distanță și m-a calmat:
– Hai, liniștește-te… Donăm cărți pentru un orfelinat, că le-a luat foc biblioteca.
Acelasi sentiment il am si eu…lumea se uita ciudat la mine cand spun ca citesc o carte la 2-3 saptamani. Sau, cel mai des in ultimul timp, sunt intrebata daca eu si citesc colectiile pe care le cumpar de la chioscul de ziare. Tot mai multi le achizitioneaza doar pentru ca dau bine in biblioteca. Ca sa nu mai spun ca sunt intrebata la ce mi-a folosit atata carte 🙁
Si totusi, sunt uimita sa vad ca lumea citeste in metrou si, culmea, citeste literatura de foarte buna calitate. Si majoritatea sunt tineri, de la 18-19 ani in sus. Din pacate, sub varsta asta, chiar n-am vazut pe nimeni sa citeasca in metrou 🙁
e minunat ce vine din urmă !…
Mda, e minunat ce vine din urmă 😛
Poate câţiva din generaţiile astea mici vor putea face saltul calitativ al gândirii şi imaginaţiei necesar imersiunii în realitatea virtuală a lecturii. Poate că o vor face după ce vor fi dezamăgiţi de realitatea virtuală a jocurilor şi comunităţilor on-line. Poate vor descoperi şi vor aprecia proiecte ca http://www.gutenberg.org şi http://www.feedbooks.com (şi nu numai), iar tableta / notebook-ul / PC-ul vor deveni noile lor biblioteci din care să-şi aleagă cărţile îndrăgite pe care să le cumpere pentru a le aşeza într-un “altar” fizic şi pe care să le dezmierde în seri liniştite, pagină cu pagină, retrăind şi recreând universurile imaginaţiei…
Iar m-am lăsat dus de valul speranţei… dar măcar mai sper.
Sti ce…cred ca tu ar cam trebui sa iti vezi de curu` tau. Daca fetei ii place sa citeasca inciclopedii si carti stiintifice care e problema? Poate nu-i place sa citeasca si nu poti obliga un omk sa faca ceea ce nu-i place. Cand vine vorba de citit ori iti face placere, ori nu. Se presupune ca citutul e o activitate relaxanta. O sa ii placa sa citeasca cand o sa creasca sau cand o sa vada pe cineva pe care admira ca face asta.