alege bijuteriile potrivite

Ne pregătim să mergem la botez. De obicei nu stau foarte mult pe gânduri când vine vorba să mă echipez pentru momente speciale. Funcţie de frig/cald, deschid şifonierul şi hotărăsc în câteva minute.

De data asta sunt supărată pe el că m-a lăsat să zugrăvesc singură bucătăria.

Oftez aşezându-mă pe canapea.

– Mă gândeam să iau costumul ăla bleu la botez.

Cu ochii-n televizor de parcă mâine s-ar interzice vizionarea televizorului, răspunde scurt, telegrafic:

– Ia-l !

– L-aş lua, dar ar trebui să asortez niscai bijuterii: un colier, cercei…

Simt o antenă abia perceptibilă pe urechea lui stângă. Trage cu coada ochiului la pagina LuxuryGifts.ro din care-mi zâmbește broșa din imagine.

– Și ce legătură au cerceii cu păunul ?
– E bleu !
Îl cuprinde starea euforică a revelației:
– Ahaaaa… păi vezi ce mai e bleu pe site și adună tot !

 

– Hai, dragă, că nu contează numai culoarea. E adevărat că trebuie să se asorteze, dar trebuie să-mi pună și mie în evidență…

Las propoziția suspendată și aștept efectul.

Nu se lasă așteptat.

„Zboing!” A doua antenă. Întoarce curios privirea spre mine, se vede treaba că abia așteaptă să știe ce trebuie să pun în evidență. Continui strângând colțurile gurii, să nu-mi vadă zâmbetul victorios:

– Ochii… gâtul, decolteul… Delicatețea încheieturilor … Bine, e adevărat că trebuie să și acopere, nu numai să evidențieze, că de-aia am ales inelul așa pronunțat. Am făcut un colaj cu tot ce-mi trebuie și uite ce a ieșit:

Toate sunt din colecția Couture, dar am o problemă cu cerceii. Aș fi vrut să nu aibă neapărat perlele, mai degrabă tot cristale, dar lungimea și forma îmi plac la nebunie, încadrează perfect ovalul feței. Îm ? Ce zici ?

– Frumoooos !… Strălucitor !

– Și merge la multe combinații de haine, nu-i așa ?

– Așa-i… (zice împăciuitor. Apoi exclamă : )Vrei să-ți iei schimburi la botez ?!?

E atât de sincer încât nu mă pot abține să eliberez o cascadă de râs. Se liniștește, dar nu pe deplin :

– Și cu păunul cum rămâne, că nu-l văd în colajul tău  ?

Țâșnesc de parcă aș fi așteptat pe țeava puștii întrebarea lui:

– Ăla e bonusul meu, că am muncit singură și…

 

 

– Biiiine-bine , dar să știi că baia o zugrăvesc eu, să fiu sigur că nu împerechezi păunul într-un colaj viitor  !

Acum, că toată lumea e mulțumită, el dă să plece, iar eu mă așez cuminte în fața laptopului . Se întoarce și lungește gâtul peste umărul meu:

– Și cerceii nu-i schimbi ? Când rămâi tu cu gândul că ceva nu e bine…

– Ba da, stai să scriu articolul pentru SuperBlog 2012 și ne uităm mai târziu.