Mi-a adresat întrebarea printr-o leapşă, ieri. Va să zică, Vienela e curioasă ce anomalii are Mixy. Hm, culmea ! Şi eu !
M-am grăbit să scriu aici, pentru că dacă mai durează încă 5 luni răspunsul, omul poate aduna multe defecte într-o astfel de perioadă şi decât să dau de-a’n câtelea c-am umplut blogul de defecte…mai bine precizez acum.
Aşadar, avem leapşă cu defecte, calităţi, anomalii.
Defecte n-am. : D Adică nu de care să-mi fie ruşine. Da, fumez, dar treaba asta era o calitate acum câteva zeci de ani, nu înţeleg de ce au făcut-o oamenii un defect. Că am mania să fie ordine pe lângă mine şi sunt destul de organizată să termin ce încep, asta nu înseamnă că nu pot să fac un pas mare peste rufele lăsate uneori de fi-mea sau de Mixu în mijlocul casei şi să aştept cu stoinicie să şi le adune.
Calităţi: în general sunt bună de pus la rană, am grija celorlalţi, ascult, sar dacă e nevoie, bucur şi destul de rar mă apucă şi vărsarea sacului. E groaznic pentru cei din jur, dar cum orice minune ţine puţin, furtuna trece şi ei joacă samba în continuare.
Anomalii: mă lupt uneori cu demonii claustrofobiei. Nu doar că nu –mi place să fiu atinsă de persoane pe care nu le cunosc cum spun Vladen şi Vienela, dar mă irită invadarea spaţiului personal chiar şi de persoane foarte apropiate. Şi indiferent că le convine sau nu, dacă eu fac un pas înapoi şi invazia continuă prieteneşte, mârâi cu fracheţe că nu îmi place.
Uit nume. Uit titluri. De cărţi, de filme, de autori. Sunt în stare să povestesc tot conţinutul fără să-mi aduc aminte titlul.
Şochez uneori. De bine, de rău… Nu mă întrebaţi de ce, pur şi simplu o fac. Când toată lumea tace scot câte-un porumbel pe gură îmbrăcat în haine de gaiţă. Când lumea plânge, mă buşeşte râsul.
Lista-i lungă, dar mă opresc aici din motive de self-esteem şi pentru că n-aş vrea să devină CV.
Si mai ai calitatea de a scrie cu totul original, extrem de amuzant, dar si profund cand e vorba de fapte de viata. M-a atras blogul tau ca mierea pe musca si bazai la fiecare articol. 😀
ce n-aş da să am un roi ca tine ! :))
Am cautat cinci ani o carte pe care o citisem, puteam sa o povestesc pagina cu pagina, dar nu imi aminteam titlul si autorul. Apoi, intamplator, mi-am reamintit, aparent fara nici un efort. :))
Am patit chiar mai rau de atat cu o melodie si le-am dat motiv baietilor mei sa rada de mine. Caut ceva care nu stiu cum se numeste, despre ce vorbeste, cine o canta, dar trebuie sa o gasesc. :)) Au ras pana cand i-a luat durerea de burta, iar eu m-am ambitionat si nu m-am lasat pana cand nu am gasit-o, desi stiam doar un vers. :))
cin’ se-aseamănă se-adună :))
Fa-ma sa plang! Imi face bine plansul!
:)) ce-i asta ? criză post- Crăciun ?
Hai, Ioana, las’ că vreme şi motive de plâns se găsesc tot timpul, dar dacă ai nevoie musai acum,
toacă nişte ceapă cum au tocat tata cu soră-mea când au citit 1 şi 1/2 ceapă într-o reţetă şi au tocat 1 kil jumate de ceapă de era un hohot şi-o jale în bucătărieeee !!!!…
Multe calităţi! N-ai scris nimic despre talentul tău de a scrie cu atât umor despre toate astea 🙂 Găsesc şi eu, în “infinita” mea înţelepciune că am ajuns la vârsta în care mi se par că toate defectele mele sunt de bun simţ şi foarte utile societăţii 🙂 Dar pe lângă ele mai am şi calităţi reale :))
a privi partea haioasă a lucrurilor mi se pare o calitate românească.
cât despre “defecte de bun simţ, utile societăţii”.. . hmm… îmi plac aceste calităţi.