Copii talentaţi

Observ copiii celorlalţi, care pe lângă faptul că sunt grozavi la şcoală, mai au şi prostul obicei să fie talentaţi de mici.
Şi cum talentul trebuie menţinut şi crescut, se pompează bani grupa-mare în acest sens şi se îndrumă copiii întru binele lor. Talentul variază în diferite domenii: pictură, vioară, tenis, dansuri, iar bănuţii în diverse cluburi prestatoare de servicii de crescut talente de profil.

Mi-am trimis şi eu copilul la diferite cursuri în speranţa că la ceva o să fie super-talent, o să i se super-potrivească. Plasă! Copilului meu îi place să facă multe lucruri şi excelează când le face, după care se plictiseşte. A fost un singur curs la care a stat mai multă vreme şi asta din cauza faptului că i s-au luminat ochişorii când i-am spus că or să fie concursuri cu premii în bani la final. În rest, îi place să ştie de toate. Chiar a dat o dată o probă de audiţie la chitară şi canto ca să fie admisă printre cursanţi şi să te ţii fierbere şi aglomeraţie de copii cu neamurile lor, şi după ce a luat proba cu brio ne-a zis: “a, păi nu vreau să merg la cursuri, voiam doar să-i demonstrez lui tati că am ureche muzicală”; şi de unde nu-mi venea să cred că a luat, acum nu-mi venea să cred cât pot să mă abţin să n-o iau la palme!

La un moment dat îmi trecuse, am zis că lasă, mă, că noi am crescut fără să fim talentaţi, ne-am pregătit pentru nişte meserii şi ne-am descurcat să facem multe alte meserii (că asta-i piaţa!). Facem chestii de nu visam noi nici în cele mai roze vise sau negre coşmaruri că o să devenim meseriaşi. Că dacă ne-a plăcut chitara de exemplu şi n-aveam instrumentul, am învăţat împrumutând de la prieteni şi n-am mai mers ani de zile la cursuri.

Dar vezi? Că parcă mă cam roade grija când văd că alţii se laudă că au talente acasă.
Poate mă învaţă şi pe mine cineva cum se găseşte talentul în copil. Şi cum se păstrează acolo!