Nu mai ştiu cum o chema, dar hai să-i spunem Năpârca, pentru că era o specie de femeie tânără din cale-afară de nesuferită şi pupincuristă. Adică dacă ne-ar fi pupat pe noi, colegii, poate că ne-ar fi plăcut şi am fi văzut-o cu alţi ochi, dar ea era în permanenţă bot în bot cu directoarea asta nouă, pe care n-o halea nimeni şi cu care se asemăna ca gen, drept care nici pe directoare nici pe Năpârcă nu le aveam la inimă.
Şi cum vă spun, o uram. Şi într-o zi, pe vremea când nu era criză şi ieşea o echipă întreagă afară la fumat să umple o scrumieră mare de chiştoace ( nu ca acum că s-a pocăit toată lumea, mai ales eu ! dar eu inventez o religie peste 7 ani, deci nu fac parte din trendul actual decât parţial… ), nu ştiu cum le povesteam colegilor despre o vecină care lua un tratament cu Furosemid pentru că trebuia să scoată apa din organism. Eu am crezut că vecina are WC-ul stricat de i se trage apa atât de des, dar am întrebat-o şi mi-a povestit că nu toaleta are probleme…
Şi-n timp ce povesteam apare Năpârca să ne transmită un task de la directoare. Nu ne-a convenit şi am început să ne dăm coate, cum că ar fi bine să-i plasăm ăsteia Furosemid să se încuie în wc şi să n-o mai vedem o zi întreagă! Ah, da? Zis şi făcut! Seara o rog pe vecină să-mi dea şi mie 2 pastile şi a doua zi mă prezint cu ele la muncă.
Unul dintre colegi cumpără o sticlă de fanta special pentru această ocazie, ştia că Năpârca nu refuză nimic din ce e gratis. Ne sfătuim să-i pisăm jumătate de pastilă, să vedem ce efect are. Îi face ăla cinste cu un pahar de fanta cu juma’ de furosemid în el, sub pretextul că ar fi ziua lui. Şi-a dat seama cât e de prost pretextul abia când s-a ridicat aia să-l pupe, da’n fine, ce-i făcut e bun făcut, deci s-a lăsat pupat şi uşurat de un pahar de fanta. Trece o oră, trec două, noi cu ochii geană pe colega Năpârcă. Aia nici gând să se uşureze!
Supărat, îmi cere colegul a doua jumătate de pastilă şi-i mai dă un pahar de fanta.
Trece altă oră, Năpârca- tanc! Aşa era de chitroasă, de nici urina nu pleca de la ea !
Vine colegu’ şi mai supărat şi-mi spune să-i dau naibii a doua pastilă, că a prăpădit o grămadă de fanta cu tratamentul meu prost! Zic „Băi, nu e bine, dacă i se face rău?”
Ăsta aruncă o privire spre colţul celălalt al încăperii unde era Năpârca. Aia toată roz în fălci, plesnea de sănătate.Se supără colegu’:
„Ţi se pare că arată ca un om căruia i se face rău ?!”
Măi, sincer, nici mie nu-mi venea să cred. Ne mai sfătuim cu o colegă, ea e de acord să-i dăm şi a doua pastilă, ăsta o fărâmă şi iar se înfăţoşază cu paharul la Năpârcă.
„Vaaai, o să fac pe mine!…” zice ea în timp ce înşfacă paharul.
„Eşti sigură?” o întreabă el plin de speranţă.
În fine, îl bea.
Mai trece o vreme şi merge Năpârca la toaletă.
Se întoarce.
Nu trece mult şi se mai duce o dată la toaletă.
Se întoarce un pic palidă. Noi zâmbim pe sub mustăţi, fericiţi să vedem în sfârşit că tratamentul dă roade..
Nevenindu-i să creadă ce i se întâmplă, după puţin timp se ridică şi se duce iar la toaletă.
Se întoarce un pic şi mai palidă. Noi deja ieşim pe-afară să râdem, că riscăm să ne dăm de gol.
Când se încheia programul de muncă ea era tot la toaletă.
Noi am plecat mulţumiţi acasă, ca după o treabă straşnic de bine făcută.
A doua zi, ne povesteam şi ne hăhăiam de mama focului „mamă, ce nasol arăta Năpârca ieri!” şi „hahaha” şi „hai să mai fumăm o ţigare” şi trece vreo jumătate de oră şi Năpârca nu apare. Ni se cam înmoaie râsul.
Trece o oră. Ne luăm de griji: „Dacă a păţit ceva nebuna?”
Trec 2 ore. Ne foim şi transpirăm, cu toate că era destul de răcoare în jur.
După 3 ore deja ne priveam pierduţi şi ne şuşoteam că nu suntem sănătoşi, că cine ştie ce a păţit cretina, poate a stat toată noaptea pe wc şi s-a stors definitiv şi s-a dus de suflet pe gaura de canal şi naiba s-o ia cu cine s-o mai pune vreodată la mintea nesuferitelor şi pupincuristelor din lumea asta, poa’ să pupe cât şi ce or vrea ele să pupe, numai să nu dea colţu’!!
Şi-apare într-un sfârşit Năpârca numai zâmbet, iar noi respirăm uşuraţi în timp ce ea îi spune directoarei:
– Scuze… ştii că mi-a fost rău ieri, dar am dormit pe urmă aşa de bine, de nu mă mai trezeam !…
Vocea lui colegu’ bubuie la capătul birourilor:
– Ia uite, bă , a dracu’, că trăieşte! (şi văzându-se privit: ) musca asta nenorocită…
L.E. Nu faceţi ca mine !!!
super tare!!!!! nu avea ce sa pateasca ca aia cu coarne nu mor asa usor =)) e bine de retinut numele medicamentului. 😀
Să nu faci aşa, că-mi fac păcate ! :))
ar fi meritat si directoarea si asa, puteau sa-si imparta din experienta
E drept, dar inlocuitoarea ar fi fost Năpârca în ierarhia pupincuriştilor, aşa că din 2 rele l-am ales pe-ăl mai mic.
Pai… asa va trebuie! Ati uitat de “CiocoLax”, bomboana purgativa cu iz de cacao ranceda de pe vremea lu’ impuscatu’ :)) Oameni seriosi sunteti voi?
Macar sa va fi documentat putin… tot gaseati un laxativ serios pentru adaugat in mixtura!
Clar lipsea Naparca toata ziua, daca nu chiar doua… daca vorbeati si cu un nutritionist 😛
E-te că nu ne-a dat prin cap…
vorba din popor: ” Drac mort si rata inecata n-o sa vezi!”. Se poate adauga “Nici naparca deshidratata!”
Asta e! Ce pe unii ii omoara… Pe altii ii intareste. 🙂
Idee: incercati cu apa sfintita?!?! Poate merge!!!
A dat Domnu’ şi-am scăpat de ea!… Adică nu-mi mai e de mult colegă, că nu cred că a murit 😀
Mai vrei idei? Nu stii ce minuni face o crema revulsiva aplicata discret pe suspensorul sau budigaii unui nene! Sau stropitul pe fata cu nitrat de argint care pateaza exact cat sa-i spui omului ca aste sunt pete de ciroza, ar fi cazul sa-si faca testamentul.:))
Ultimul protestatar care se urcase pe un stalp de iluminat in Bucuresti asa a fost dat jos de negociatori:i s-a oferit cu generozitate un ceai cu multe laxative!:))
N-aş vrea să fiu colega ta ! … =))
:))) Asta era numele doamnei sau porecla?
am mai citit o data, m-am lamurit:))
of-of!
:)) De la tine s-au inspirat Ionut si prietenii lui atunci cand au bagat pastile contra constipatiei in coca-cola? Au o colega care se serveste neinvitata mereu si au vrut sa glumeasca putin pe seama ei. :))
OMG!
CEAI DE CRUSIN !!!
Efect scontat în maxim 5 minute.
Şi să închideţi/blocaţi wc-ul.
Ciocolaxul e minciună pe lângă ceaiul de cruşin.
Ai ţipat aşa de tare, de m-apucă numai când te aud :))
Am avut o colega, care inainte sa vina la munca a baut ceai de crusin si a mancat lapte cu cereala. La o ora dupa ce a venit la munca, a plecat cu salvarea la spital. Culmea aceasta colega facea parte tot din specia naparcilor(asadar pupincurista si enervanta), numai ca ea si-a facut-o cu mana ei =))
@Ana: o pruna nu i-ati dat si voi egoistilor
În primul rând îmi cer scuze pentru absenţă şi îţi răspund “Adevarat a înviat”!
Aveam o mie de draci pe gradianul de la şcoala lui fi-miu şi ca să mă mai calmez am deschis blogul tău. Îţi dai seama cu ce poftă am râs şi ce bine mi-a facut! La ţanc postarea de astăzi!
Legat de copiat tehnica (şi a sugestiilor comentatorilor tăi) le păstrez pentru cazurile fără salvare! Aşa că poţi să stai liniştită: deocamdată gardianul e în afara pericolelor!
O zi bună!
:)) şi ţie. Să-mi spui când mai ai nervi, ca să ştiu ce să vă povestesc 😉
ok.
ceai de cruşin .
Păcat că nu se poatre scrie cu caractere mai mici ( ca să vezi ce sotto-voce vorbesc ).
😀
Maţele mulţumesc uşurate… (tot sotto-voce 😀 )
Am gandit dar nu am indraznit sa fac asta nciodata. Desi stiu pe cineva care ar cam merita 😀
Acum nici eu n-aş mai face-o. Mai ales după spaima pe care am tras-o că păţeşte ceva…
Ce sa pateasca……nici nu stie cat bine i-ati facut! Asa are Dumnezeu grija de betivi si de prosti!
Măi, nu m-aş baza. Ştii cum e: până la Dumnezeu te omoară sfinţii… 🙂
Eu sunt o persoană extrem de paşnică, dar mă gândesc, că la un moment dat, mi-ar fi plăcut să fi făcut asta cuiva anume, care avea acelaşi defect sau calitate, privitoare la şefi 🙂
Ah, câţi din colegii mei de-atunci or fi gândit ca tine ! :))
Eu cred ca de fapt ati tratat-o de vreo afectiune…Pai daca a dormit asa de bine dupa? Niste ceai de doape pus in suc …..sa vezi ce gaze ii facea! Praf de scarpinat pus pe ceafa sau blocarea usii de WC cand doreste sa iasa
M-am mai gândit la praf de scărpinat, problema e că în zilele astea sunt atâtea alergii pe lume, de nu ştii cum o nimereşti nasol.
De ce ? Ai colegi de-ăştia? 😀
am niste pretini carora le-o coc de ceva vreme…ma gandeam cum facea frate-miu in liceu…..lui i-au fost taiati toti nasturii de la toate obiectele de imbracaminte in ora de sport si a venit cu pantalonii tinuti de curea iar restul le-a infasurat in jurul corpului si si-a pus paltonul care noroc ca avea cordon. A primit o punga de 1 leu(pe vremea aia) cu nasturi pe care mama i-a cusut in cateva ore (pe vremea aia se pura costum la scoala cu camasa cu nasturi o gramada—ha ha). Drept rasplata frate-miu i-a desirat caciula lui ala de i-a taiat nasturii si a fost cam nasol de ala ca a ramas cu un ghem de ata si un ciucure pe care nu avea cum sa le puna pe cap pana acasa pentru ca era iarna.
:)) Atunci se făceau multe poante. Acum se lasă cu târât prin tribunale, nene, nu mai ţine lumea la glume…
Nu sunteţi cu toate ţiglele le casă =))
Între timp am mai crescut, ne-au mai crescut şi ţigle… 🙂
Ai povestit amuzant, cred c-a fost o atmosfera draguta la serviciu dar….eu n-as vrea sa fiu colega ta 🙂
Ma rog, nu-s eu cea mai pasnica locuitoare de prin imprejurimi dar nu i-as fi scazut tensiunea uneia cu furosemid in timpul serviciului
La vremea aia, pun pariu că nici tu nu ştiai ce face furosemidul. Şi vorba lui Michelle, cred că am tratat-o, că era mai roz than ever!
am o nedumerire.A aflat mai tarziu ca voi sunteti responsabili de starea proasta din ziua aceea?
Nu, n-a aflat niciodată. Starea proastă era că mergea des la wc, dar s-a întâmplat o perioadă scurtă, tipa avea probleme cu rinichii sau ceva de genu’ şi chiar i-a prins bine până la urmă.
Nu i-a spus nimeni. Nici ea, nici directoarea n-au aflat nimic. Era să ne dăm de gol când ne-a luat hăhăiala, dar am schimbat subiectul şi a fost ok.
mai sadic decat sa-i dai ceai laxativ in ziua in care e racit si tuseste si stranuta non-stop… a patit-o un dragut de coleg care tot timpul se servea din cana altora 😀 a baut cu incredere, credea ca-i ceai de tei si-l linisteste :))
O, Doamne, ce de idei şi nimeni aproape să fac o probă…