M-a învăţat o tipă să sar coarda ca să slăbesc. Nu ştiam că banalul joc din copilărie la care ţineam degetele încrucişate să se împiedice în coardă adversarele cu care mă jucam, o să ajungă să-mi trebuiască la slăbit.
Abia zilele astea m-am simţit mai bine la o lună după contuzie şi am început să mă mişc mai lejer. Doar când car greutate mă doare ca la început; am pus de exemplu capacul scării de bloc de una singură la loc pentru că n-avea cine, şi noaptea m-a durut de-am cântat ca Pavaroti de câte ori m-am întors pe cealaltă parte, dar n-am cântat La Donna e Mobile, ci refrenul din Ave Maria, prelung, mişcător, în somn.
Am înşfăcat aşadar cea mai mare coardă primită de fi-mea şi m-am pus pe treabă: unu, doi, trei, patru…
Am simţit că am agăţat ceva şi m-am oprit.
Când m-am uitat în spate am îngheţat: agăţasem lustra, îţi dai seama că dacă trăgeam de ea, despuiam tot tavanul de fire de electricitate ?!?
Mi s-a luat de ţopăit în casa asta mică. M-aş fi dus afară. Să sar coarda pe aleea blocului la anii mei? Cu vecinii ăştia? Mnaaaa…
M-am dus la uscătorie (uscătoria scării e la etajul meu ) şi pe fundal de zgomotele domestice din pereţii scării, dar mai ales pe un fundal de un plâns de copil, am reînceput ţopăiala fix în mijlocul încăperii, pentru că mai pe laterale sunt diverse chestii netrebuincioase omului de scară, pe care nu le aruncă_că poate-i mai trebuie: grătare de fier, cutii, geamuri etc.
Şi unu şi doi şi trei şi patru…
Când eram mică nu mă încurcam aşa des. Doamne, ce plânge copilaşul ăla!
Geamurile zdrăngăneau uşor, betonul de sub mine bubuia uşor…
Cu toată concentrarea asupra fluidităţii săriturilor, plânsul ăla de copil chiar mă enerva.
Şi-ncă o dată! Şi unu şi doi şi…
Dacă ar fi copilul meu, l-aş pune-n cui!
Şi unu şi doi şi…
… uşa uscătoriei se deschide uşurel, până spre capătul răbdării balamalelor. Fac repede coarda ghem ca un răufăcător prins asupra faptului. Din pragul uşii, una din vecinele de la 3 mă priveşte tăios. Ce să-i spun? Zic:
– Bună seara!
– Bună seara…. v-aş rămâne recunoscătoare dacă m-aţi lăsa să-mi culc şi eu copilul.
– Sigur, sigur… răspund şi ies zorită afară, aducându-mi aminte că fiica ei e mică. Şi are camera chiar sub uscătorie.
Mai aveai puţin şi te punea vecina pe tine în cui! 😀
Mă împungea cu o privire stil Steven Seagal de mi-a luat piuitul instant !
Eu saream in parc, pe seara, cand nu prea mai treceau oameni. Iti dai seama, nici mie nu prea imi venea la anii mei si la opjde kile sa ofer asa spectacol. Mai bine ma impac cu mingea de fitness. Pot face in casa. Si chiar ajuta mult.
M-aş juca şi eu cu mingea de fitness, dar eu n-am echilibru pe propriile picioare, aşa că… ştiu eu?
Nu e asa greu. Te obisnuiesti. Te pui cu fundul pe minge si te lasi pe spate, genunchii flexati si faci miscari gen exercitii pentru abdomen. 24 de kilograme in 6 luni suna bine? Nu doar cu mingea, se intelege, mai trebuie si alte ingrediente, dar se poate.
bun. deci iau şi minge 😀
24 de kile, mă?
Deh, eram mare. Oricum nici asa nu am silueta visata. Pentru ca nu arata corpul cum trebuie, in pofida kilogramelor pierdute.
În orice caz, ai ambiţie. Bravo!
🙂 cat imi place felul cum povestesti, m-a amuzat teribil, pe de alta parte sportul sub diverse forme nu ar trebui sa fie o rusine indiferent de cate kilograme si la ce varsta e practicat.
La fel zic şi eu. Pare că singurul sport acceptat pe lângă blocul meu e bârfa şi… cele vicioase.
de ce nu te duci cu fetita in parc si sariti amandoua 🙂
ea n-are voie 🙂
Daca nu vrei sa agati tot ce ai prin casa, poti executa sariturile si fara coarda. sa faci aceleasi miscari (maini+picioare), dar fara sa ai si coarda. Sper ca m-am facut inteleasa. 🙂
Hmmm! Uite că la asta nu m-am gândit!…
Am descoperit şi eu că mi-e foarte greu să găsesc un loc unde să fac mişcare (în afară de mersul pe jos, care, face piciorul frumos, dar şi ia o mulţime de timp). Mi-ar fi plăcut să pot face înot. Cât despre coardă – în casă – s-ar putea să trec de la mine la vecinul de la trei şi apoi direct la cel de la 2. Vecinul de palier face mişcare, face zilnic ture de cartier. Ar trebui să mă alătur. Cred că de-am fi mai mulţi am schimba mentalitatea.
Mmmm, înot mi-ar fi plăcut şi mie!… 🙂
Din ce în ce mai mulţi ies afară să facă mişcare, metalitatea se schimbă, dar pe lângă blocurile astea comuniste merge mai greu.
doamne, mai mixy.ce sa mai zic eu de astia care atunci cand copiii sar coarda,sar si ei cu niste corzi mai mari.daca copiii se plimba cu trotineta si parintii au trotinetele lor…
ce-ti pasa tie de ce spune lumea?ce, ei te intreaba pe tine daca iti place ce fac ei?
apropo,eu am slabit 9 kg intr-o luna,eee ce zici? 😉
ce naiba ai facut ???
dieta Dukan. 🙂
îîîî.
nu pot. dacă mănânc un fir de carne pe săptămână e mult.
Teroristo! Eu nu stiu cum sa linistesc copiii si tu le tulburi somnul! Sari coarda in gand, sa nu deranjezi pe nimeni. nici macar kilogramele.;))
Legea atracţiei universale nu funcţionează la kilograme 😛
Bicicleta, role, alergare (in parc, nu pe trotuarele de pe langa blocuri, ca-s prea multe noxe)… Genuflexiuni, flotari, abdomene, tractiuni (la tocul usii)…
Ar mai fi mersul la cumparaturi, fie in super/hiper-market, fie la piata agro-alimentara…
Ufff… am obosit deja.
Mai repede shopping. La ce baftă am, iese tocul uşii din ţâţâni dacă fac tracţiuni pe ea.
Mama, mama ce mi-am adus aminte de o vecina. De cate ori venea de la servici isi gasea locul de parcare ocupat de cineva(naiba stie cine – banuiesc ca era vreun vizitator pentru cineva din bloc). n-am stat sa inspectez cine dar cert era ca mai aveam putin sa mor cu jamaicanca asta de gat (vecina). Ea venea de la servici tarziu…ceva apropiat de ora 9 seara si dupa cum spuneam cam 3 zile din 5 isi gasea locul ocupat, drept pentru care suna la toate interfoanele existente in bloc….cam 10 la numar. Se intampla cam des si am intrebat-o daca ar fi cam 200 de apartamente in bloc tot asa ar suna la toate sa vada ea cine i-a ocupat locul de parcare? Nu mi-a raspuns. Drept pentru care in seara in care a venit dupa 9 si iar a sunat pentru ca cineva ii ocupase locul de parcare, m-am infiintat cu copilul urland de durere de dinti (avea cam 5 luni) la usa ei si am pus-o sa-l calmeze ea daca tot s-a expus riscului de a suna la ora aia la interfonul meu. N-a mai sunat la mine cel putin pentru ca i-am promis ca daca mai suna pentru astfel de lucruri la interfon chem politia.
Aoleu! Merg să-i promit vecinei că nu mai săr coarda, să nu-i vină naibii vreo idee să mă pună să-i culc copilul!
Daca aveai unul ca al meu scapai repede de kilograme. Aveam sistem-urlet de la 7 la 11 noaptea cu rare momente de adormit la 9. Colici + dureri dinti iesea cevaaaaaa! De multe ori ma intrebam daca nu o sa vina protectia copilului la usa sa ma intrebe de ce chinui copilul.
Putem baga postare gen: “Nasterea si dupa” ???
In cazul asta trebuie sa ma consider norocoasa, sar coarda acasa si niciun vecin nu are nimic de comentat
PS: Locuiesc la casa 😀
şi sunt 10 km până la următorul vecin, nu ? 😀
Am atat de multe bloguri deschise, incat in loc sa ma intorc la al tau, l-am inchis. :)))
:)))) La tine pe blog nu pot sta serioasa, oricat as incerca. Sa nu lasi tu copilul sa doarma… :)))
Toate vorbiti doar de slabit. Niste metode prin care sa ma ingras nu aveti?
De-astea vreau si eu, ca arat ca dupa un naufragiu in apropierea cercului polar (nu conteaza care). Pe vremuri am incercat cu saorma… n-a mers.
1. lăsaţi-vă de fumat.
2. mâncaţi. Dar… mâncaţi!
Da este foarte bine sa scai de kilogramele in plus in cazul in care ai probeleme cu ele, si aceasta poate fi o metode de alungare a greutatii excesive. Dar. exista si multe alte metode prin care puteti elimina surplusul de greutate