Printre alte rapoarte mă enervează anchetele de la Statistică. Atunci când ai o grămadă de treabă şi biroul plin cu de toate, rapoartele pentru Statistică sunt cireaşa de pe tort. Am intrat azi să văd statistica dureroasă a salariului mediu pe economie şi de unde mă aşteptam să văd o pagină-n perfuzii, am dat de una roz şi-nfloritoare ca o fată mare.
Am făcut media aritmetică (în ron) a câştigurilor salariale afişate acolo:
| AN | MEDIU BRUT | MEDIU NET |
| 2005 | 967 | 738 |
| 2006 | 1,150 | 862 |
| 2007 | 1,410 | 1,043 |
| 2008 | 1,742 | 1,282 |
| 2009 | 1,895 | 1,381 |
| 2010 | 1,937 | 1,407 |
| 2011 | 2,032 | 1,475 |
| 2012 | 2,134 | 1,547 |
şi m-am bucurat de trendul ascendent al salariului meu românesc.
Eu sunt pe lângă trend din 2008 încoace.
Şi din 2012 fac munca a 5 inşi pe salariul din 2008.
Dar eu sunt o excepţie, voi o duceţi bine, pâinea e mai ieftină…
😀
offffff,mixy,uneori stau si ma gandesc la faptul ca banii nu sunt totul in viata.daca cineva m-ar intreba daca banii sunt totul cu siguranta as raspunde ca NU.dar,daca stau sa ma gandesc ce fac eu (si multi altii)arata contrariul.
la un moment dat cred ca o sa regret anumite decizii.cum ar fi faptul ca nu mi-am vazut parintii de mai bine de doi ani,nu mi-am vazut nepotica niciodata si…multe altele.si totusi fara ei nu putem. ma intelege cineva?
cat despre salariul tau prefer sa ma abtin 😀
Nu zice nimeni că banii sunt totul în viaţă, dar fără ei nu se poate întâmpla majoritatea “totului”.
În rest… ce părere ai despre salariul meu ? 😀
Salariul tau este subdezvoltat… ca sa ma exprim decent. Ar trebui trecut pe vitamine.
despre salariul tau ce pot sa spun,e la dieta 😀
Era misto o comparatie cu alte state, considerate in mare criza !
Păi aşteptăm cu interes 😀
in austria un salariu minim este de 1050 euro asta in conditiile in care esti muncitor necalificat.daca ai vreo specializare poti ajunge linistit la 1800.de doctori ,avocati,etc prefer sa nu vorbesc 😀
Haida-de! Hai sa vedem si date corelate cu referintele valutelor relevante din regiune:
AN MEDIU BRUT(RON) MEDIU NET(RON) RON/EUR RON/USD MEDIU BRUT(EUR) MEDIU NET(EUR) MEDIU BRUT(USD) MEDIU NET(USD)
2005 967.0000 738.0000 3.6234 2.9137 266.8764 203.6761 331.8804 253.2862
2006 1,150.0000 862.0000 3.5245 2.8090 326.2874 244.5737 409.3984 306.8708
2007 1,410.0000 1,043.0000 3.3373 2.4383 422.4972 312.5281 578.2717 427.7570
2008 1,742.0000 1,282.0000 3.6827 2.5189 473.0225 348.1142 691.5717 508.9523
2009 1,895.0000 1,381.0000 4.2373 3.0493 447.2187 325.9151 621.4541 452.8908
2010 1,937.0000 1,407.0000 4.2099 3.1779 460.1059 334.2122 609.5220 442.7452
2011 2,032.0000 1,475.0000 4.2379 3.0486 479.4828 348.0497 666.5355 483.8286
2012 2,134.0000 1,547.0000 4.4560 3.4682 478.9048 347.1724 615.3048 446.0527
si sa ne mai uitam si la Indicele Preturilor de Consum (IPC):
Perioada curenta Perioada de referinta TOTAL IPC (%) IPC Marfuri alimentare (%) IPC Marfuri nealimentare (%) IPC Servicii (%)
2013 - Februarie 2005 - Ianuarie 159,36 143,16 170,49 169,91
bagă şi tu o explicaţie acolo:
“*) Indicele anual al preturilor de consum masoara evolutia de ansamblu a preturilor marfurilor cumparate si a tarifelor serviciilor utilizate de catre populatie în anul curent fata de anul precedent (sau alt an ales ca perioada de referinta).
Acest indice este determinat ca raport, exprimat procentual, între indicele mediu al preturilor din anul curent şi indicele mediu al anului precedent (sau alt an ales ca perioada de referinta)”.
Dupa ce ne-a scazut Base salariul pt ca manacam prea mult si apoi cica l-ar fi reintregit am ajuns la echivalentul celui din 2007… Sa mai zic de facturi? In fiecare luna platim intretinerea mai mult…. gazele s-au scumpi iar…. ce sa mai zic de una bucata copil caruia nu-i mai vin blugii cumparati in primavar…. Dar sa fim optimisti…. vor fi vremuri si mai cacacioase :))
Ah, taci, că a crescut fata asta ca din apă!… Şi iar începe şcoala!
Mixy am si eu o marturisire pt tine (ca tot nu sunt martori prin jur):
– in 2006 aveam salariul minim pe economie in cartea de munca, iar “in mana” (la propriu sau la figurat .. dupa dorinta patronului) luam 850 RON + bonuri de masa. Asta in conditiile in care aveam vechime 5 ani si eram ierarhic al doilea din fabrica d.p.d.v responsabilitati cu 25 de oameni in subordine!!
– pentru aceasta “prestam” urmatoarele servicii:
*masuratori +schite 3D mobilier din PAL
*programare roboti industriali (masina de taiat + CNC)
*deviz + calcul pret mobilier din PAL
*operator roboti industriali + masina cantuit semiautomata (in cazul in care vreunul din ceilalti din sclavi ca si mine lipseau)
*asistent montator (eram singurul din Cta si fabrica fiind in Medgidia.. pentru livrarile de sambata ajutam la carat si montaj)
*mentenanta echipamente (masina de taiat, CNC, masina de cantuit, compresor)
*controlor CTC
*responsabil prim ajutor
*responsabil protectia muncii
— asta doar ce imi amintesc acum + “si altele”
Toate astea in timp ce un montator lua minim 1400 ron, un operator lua 1400-1600 ron! s.a.m.d. Toti cei mentionati (montatori, operatori) fiind in subordinea mea!!!
Dupa 5 ani de munca, mi-am dat demisia si am plecat la concurenta.. unde faceam DOAR programare si operare CNC. Primul salariu: 1850 RON. Al doilea 2200 RON. Al treilea 3400 RON. s.a.m.d.Toate acestea pt ca mi-am negociat LA SANGE salariul! Lucram la norma cu plata pe metru patrat de material prelucrat!!!
Concluzia:
– totul depinde de negocierea salariului si cat bulshit suntem dispusi sa inghitim din varii motive (avem facturi de platit si/sau copii de crescut). Acum.. partea a doua .. nu prea o putem controla (mentionez ca asta e mentalitate pur romaneasca si poate extins-balcanica). AVEM NEVOIE DE SCARBAVNICUL SALAR! Insa prima parte trebuie facuta cu cap!! Eu negociez pana si zilele de concediu, daca pot sa mi le iau cand vreau sau exista o obligativitate! Imi negociez planul de back-up: in cazul in care plec in concediu, cineva trebuie sa faca SI treaba mea, urmand ca eu sa nu pierd o sapt noptile pt ca recuperez cele 3 zile “libere”. TOT!!! Bineinteles unde se poate. Asa se face ca in 90% din cazuri trec de toate interviurile mai putin ultimul! Unde niste fandositi care habar n-au ce inseamna HR cred ca iti fac un favor cand te intreaba “si pentru cati bani esti dispus sa colaborezi cu noi?”. Aici vine partea in care in mintea mea apare intrebarea “oare ma confunda cu curva de ma-sa de ma intreaba tariful?”…
mai e mult pana departe!!!
Iti urez spor la munca, mult noroc cu CV’urile si multa intelepciune in “negocierile” din interviul final!!! E clar ca in locul acela unde esti acum nu ai ce cauta!! E sclavie, bataie de joc, orice numai nu loc de munca!!!
Ce povesteşti tu acolo e ca mirajul căutării după aur.
De cel puţin 1 an de zile aud că salariul pe care îl am eu acum este “prea scump” pentru piaţa de acum, că forţă de muncă ieftină e pretutindeni.
Când a fost de negociat, am negociat, am făcut şi au făcut şi ei tot ce e omeneşte posibil. So what? Merge prost, sunt prima care vede cât merge de prost şi dacă plec îi îngrop. Dacă vreau mai mult, iar îi îngrop.
Dacă vreau în altă parte, CV-ul meu se rătăceşte printre alte 2-3000 de aplicări pe acelaşi job, sau mi se şopteşte că sunt cam scumpă “la salar”.
Deci,Cetine… îmi place că eşti un exemplu pozitiv printre cunoştinţele mele ne(virtuale) sau virtuale. Bravo!
Chapeau!
Bine ca mai sunt si oameni ca tine, care stiu si sa gandeasca si sa munceasca si sa faca o shaorma ca la mama ei!
In ce priveste “fandositii care habar n-au ce inseamna HR”… astia trebuie mirositi de la primul interviu… Fara sa am prea multa experienta in interviuri, prin 2008 am cutreierat si eu cateva birouri. Pe scurt: un tip intr-un costum impecabil a facut doua dezacorduri in primul minut de interviu in timp ce consulta preocupat cu un MacBook de fite. S-a uitat pe sub sprancene la mine si mi-a zis ca salariul din cartea de munca va fi cel minim pe economie, dar in mana “ne intelegem noi”. M-am declarat “nepotrivit pentru compania dvs.”, i-am multumit pentru timpul acordat si am plecat.
Acum am un program destul de lejer (a se citi _foarte_ lejer), un salariu decent (ar putea fi mai mare doar daca mi-as misca eu neuronii sa mai aduc niste contracte cumva) si nici nu ma strofoc cu munca grea. Patronii mi-au devenit buni amici (ei vorbesc corect gramatical si nu se basica daca ii corectezi sau ai alta opinie decat cea pe care o sustin ei). De multe ori sunt rugat sa-mi iau concediul, pentru ca uit 😀 A, la negocierea salariului mi-au spus de la al doilea interviu cat imi pot oferi si in ce conditii (variante multiple). Sunt un norocos.
L.E. Mixy stie ca nu folosesc “toale de interviu” si ca nici aspectul nu e foarte comercial 😀
Aprob.
Cu toate astea, puteai mai mult, de ce să stai pe un salariu doar “decent”?
Puterea de negociere depinde extrem de mult de raportul cerere/oferta. Cand oferta este pe toate drumurile (cantitativ + calitativ) sa te tii de negociere daca poti. Parerea mea ar fi ca, daca tot nu avem incotro si acceptam sa fim exploatati (inclusiv sa inghitim … in sec), macar sa spunem clar si raspicat ce conditii (salariu, concediu, asigurare, etc.) vrem pentru munca prestata. Daca le ceri, nu inseamna ca le si primesti. Insa merita efortul chiar si atunci cand sansele sunt mici. Daca am face toti (a se citi marea majoritate) asa, am pune presiune pe ofertanti astfel incat sa se respecte cat de cat legea, asa proasta/buna cum e ea (de exemplu concediu legal de odihna). “Next level” ar fi sa vociferam ferm la nedreptatile din jurul nostru (sunt oameni care nu sunt neaparat slabi, dar nu au incotro si le accepta), mai ales pentru cele care nu ne afecteaza direct si putem face fata(suporta) consecintelor(le). Numai ca acest next level, desi mi se pare de un bun simt elementar, se poate atinge, in Romania, undeva prin anii 5000. Sper sa ma insel mai abititr ca Brucan, dar in sens invers. In concluzie: mi-as dori ca oamenii sa vorbeasca tare si raspicat, atunci cand pot. Daca nu ceri, nu ti se da. Uitati oameni buni de zicala “ce e al meu e pus deoparte”. Ingititul in sec e necesar dar puneti limita undeva mai sus. E mult prea jos. Si degeaba e cineva uns cu toate alifiile ca societatea il trage in jos. Nu se poate lupta nimeni cu forta societatii. O forta imensa de care, se pare, nimeni nu e constient. In schimb, suntem drogati sa fim prudenti: nu-i da unui o palma ca te trezesti cu un pumn. Serios??? Pai daca nu ii dau palma cand trebuie poate nu ma mai trezesc deloc si imi canta ingerasii. Urcati limita mai suuuuuuuuuuus ca sa putem trai!
Mare dreptate ai!
“Inghiţitul în sec e necesar, dar puneţi limita undeva mai sus” ar trebui să fie motto pe pereţii multor suflete zilele astea…
Media asta e ridicată mult de cei cu salarii babane. Nu zic, mulţi le merită, dar sunt destui (mai ales şefi şi şefuleţi de stat) care freacă menta pe degeaba şi pe banii noştri.
Ar fi interesant de aflat procentajul celor cu salarii minime din economie.
Cred că jumate din poporul ăsta se ocupă de mentă.
Procentajul real sau cel declarat ?
Cel real e imposibil de aflat.
Mixy, mă păli o idee. Nu poţi să-ţi depui CV-ul la agenţii private de plasare a forţei de muncă? Şi caută ăia joburi potrivite pt tine. Din câte ştiu eu omul nu plăteşte nimic, ci sunt plătiţi de compania pentru care găsesc angajaţi.
Ăhăăă! De când n-am mai auzit de treaba asta, nici nu ştiam că se mai practică! Ştiu că angajatorii contractează astfel de agenţii.
E o idee, ne interesăm! 😉
Da, bucurie mare si printre babele de la blocul meu, ca s-a ieftinit painea! Au vorbit doua zile despre “minunea” asta. :)))
De-acum tot să slăbim 😀