dă-te repede, că cade !….

Așa-i că-i bine când se încălzește vremea? Miroase deja a soare, a ciripele, floricele, porumbeii s-au întors sub streașina blocului în dreptul bucătăriei și își fac de cap zgubilitici….

Și când să închid și eu unul din balcoane și mă uit pe streașină… Upsyyy! !! Circa cam vreo 20-30 cm platformă de gheață amenințau s-o ia la vale….

Adică fix pe mașina unui vecin, unde dacă s-ar sparge, s-ar duce bucățile în mijlocul aleii, pe unde trece lume…
La gîndul că drobul de gheață pleacă tocmai de pe streașina mea, prind aripi ca batman, fug la vecinul și-i spun să-și dea mașina de acolo, mă întorc pe balconul meu, iau repede o coadă de mătură și încep să sparg la gheață.

Mi-a părut rău că n-am sunat televiziunile, că se strânsese lume ca la urs. Eram importantă ca un pompier. Îmi venea chiar să las tot, și în cele câteva minute de glorie să mă-nfoi puțin în pene ca la gala premiilor de culturism….

Unul mai sperios:
– Ar trebui să mutăm și mașinile astealalte de pe alee, poți să știi cum pică gheața?
Altul, doct:
– Nu-i nevoie! Ipotenuza face 45 de grade cu cateta de omăt, deci traiectoria căderii este fix…aici unde suntem noi… dă-te repede, că cade!

Și gheața: Bum!
Da, mă!…
Deci am fost erou aseară.