Mi-e dor de toate planurile pe care le-am făcut în urmă cu un an. Mi-e dor de momentele în care urmăream tutoriale de dat glet şi-mi propuneam să zugrăvesc casa asta nezugrăvită de atâţia amar de ani.
Vorba fie-mii:
– Mami, noi nici n-am pus parchet şi lumea s-a prins că nu e bun şi-l schimbă, pune linoleu! E drept care are desen de parchet pe el, dar tot linoleu e!
Mi-e dor de toate proiectele calculate la sânge ca să o scoatem la capăt cu banii. Mi-e dor să îmi doresc ca măcar o dată pe trimestru să ajungem să vedem un film la cinema sau să mergem la teatru.
Mi-e dor de planurile de aventura parc, de divertyland, de călătorii. Păream atât de vie când făceam astfel de planuri! Părea că toată familia mea e întreagă! Îi căinam că ne omoară mamaie cu munci agricole, acum îi căinez că n-o să-i mai văd în formula asta! AȘ PUNE BETON CU MÂNA PE LOPATĂ, SINGURĂ, PE TOATĂ ȘOSEAUA DIN SAT ȘI DIN COMUNĂ dacă aș ști că ei rămân întregi, rămân ai mei.
Se vede treba că Dumnezeu știe CARE, CUM și CÂT trebuie să rămână, pentru că de exemplu, pe mine mă doare coloana înfiorător.
Ieri a căzut o rondea de morcov sub masa din bucătărie.
Tata zâmbea amar, dacă se apleca, nu avea șanse să mai respire ca să se ridice.
Mama zâmbea anemic, dacă se apleca, îi așezam cu cricul, dalta și ciocanul genunchii înapoi.
Eu zâmbeam mai îngrozit, așa, pentru că îi vedeam pe-ăștia terminați, știam ce coloană terminată de om care stă jde ore pe zi la birou am, iar fi-mea era hăt departe, pe-afară își lua good bye-uri de la prietenii care pleacă în cantonamente.
Pun mâna pe telefon și se strofoacă mama instant:
– Nu-mi spune c-o suni pe fi-ta să ia morcovul de sub masă, că atunci chiar că nu ești normală!
– Nuuuu, măi, mamă, liniștește-te -zic – îmi pun memento pe telefon să îmi aduc aminte s-o rog diseară să-l ia de acolo, până nu ne mănâncă viermii!
Mie mi-e foarte dor de planuri… voi ce planuri aveți ?
nu stiu daca vrei sa auzi asa ceva. noi suntem in planuri si atelier de amenajare a apartamentului si plangem faptul ca nu e formula completa. ne bucuram ca suntem noi trei (sosul, jr-a, me) sanatosi si ca tragem de fiecare banut sa mai cumparam inca un flacon de culoare (pt movul care-l vreau in bucatarie). as face si planuri ca vreau la mare… dar nu ma tine portofelul. cu optimism inainte, pentru ca, in septembrie trebuie sa ne mutam din cauza ca, deoarece, incepe scoala. mixy vorba romaneasca “bucurosi le-om duce toate, de e pace ori razboi…”
Sper ca vopsesti apartamentul in care te muti, da?
As vrea sa spal niste geamuri… e in plan, da’ n-am chef sa fac balet pe pervaz. Ma uitam la ele cat de frumoase erau spalate, si taman cand le admiram, s-au gasit aia de la ADP sa “toaleteze” niste plopi care s-au scuturat de praf pe geamurile mele spalate, si ca sa fie treaba treaba, a dat si ploaie. Nu de la ADP… Si s-a facut moloz. Acu’ ma uit si plang de ciuda, ca tre’ sa pun mana pe spaclu sa-l racai…
Ultima spalare de geamuri a avut loc inainte de Pasti. A doua zi erau pline de “praf saharian”. Inca sunt. Cu stropi de ploaie. Dar mi-e lene.
Noi trebuie să facem ceva lucrări pe la casă, așa că în următoarele săptămâni cred c-o să dorm în deplasare, că va fi plin de praf și moloz peste tot. Încă nu știu cât ne va costa și dacă vom avea din ce să suportăm toate astea, dar sper să ne descurcăm cumva. Dacă ar fi să am toți banii puși deoparte pentru lucrări, cred că le-am face în mileniul următor.
Si fara bani merge mai repede ?!
si mie mi-e dor sa vad un film pe luna macar. oare cerem chiar asa de mult? uneori ma intreb in ce lume traim si de ce…
e asa de frumos sa iti faci planuri de casa. de amenajari… cand o ai. cand n-o ai visezi la ea. cu ochii deschisi sau inchisi . dar treci pe langa banci, iti amintesti de dobanzi si te intorci la visul cu filmul ca pare mai realizabil…
cat despre faza cu morcovul… ar fi amuzant daca n/ar fi trist.
cat despre banci, NU MAI VREAU CREDIT NICIODATA.
Sa-mi aduci aminte de treaba asta zilnic, atunci cand voi termina creditele de acum.
e bine daca ai speranta sa le termini in viata asta si nu le lasi mostenire.
eu nici nu vreau sa aud de asa ceva.
Am pus in ghivece niste seminte de floarea soarelui, rosii, castraveti, leurda. Toate, in afara leurdei, au incoltit deja. As vrea sa imi fac un colt de gradina si la anu’ sa ma mandresc cu “recolta”. In viata mea nu m-am ocupat de asa ceva, asa ca simplul fapt ca au incoltit semintele imi da, deopotriva, frisoane de bucurie si ingrijorare pentru viitori pasi.
Gazonul l-am semanat, iarba a incoltit, a crescut si acum e mare de cca 6-7 cm. Sa vezi ce pipote avem eu si consortu’ (amandoi crescuti in cutiile de chibrituri, fara pic de experienta in agricultura de orice fel si/sau amploare). Mda mi-e frica de factura la apa. Pe la noi nu a cazut pic de strop de ploaie timp de vreo cca 40 zile. Acum a cazut o ploaie anemica dar macar a durat cca 48 de ore in continuu. Nu va mai spun ca pamantul e iarasi uscat. Cred ca de vina-i vantul, care e cam iute.
Multa santate tuturor si bafta la examene!
Multumim!
Sa stii ca are si agricultura asta farmecul ei. Sa vezi ca iese ceva din mana ta, ii merge bine, poate creste, iti da senzatia aceea ca de… parinte. Am inteles tarziu semtimentul, mai in tinerete mi se parea ca innebuneste lumea o data cu varsta.
Succes la plantatie !
Planuri de renovare si reutilare tot fac din 2006… Multe au esuat, mai multe au iesit pe jumatate… Cateva sunt inca pe lista… Banii au lipsit mereu (iar asta nu se va schimba curand), dar planurile care au reusit macar partial au avut un punct comun: toti membrii familiei au “tras” in aceeasi directie. Cele care au esuat au depins in mare masura de sanse in afara controlului nostru. Cele care sunt inca pe lista… depind de optimismul nostru (mai mult sau mai putin fundamentat practic).
Sanatatea nu ne-a ocolit prea mult, asa ca suntem multumiti de ea… Dar si incercam sa o mentinem cat ne pricepem mai bine 🙂
Hmm… telefoanele astea destepte vor ajunge sa ne spuna si cand si cum sa respiram… Daca ajungem acolo, eu o sa-mi rog frumos telefonul sa ma lase sa uit 😀
Mi s-a oprit telefonul la un moment dat, nu ştiam ce are, mai ales că nu-l luasem la şuturi în ultima perioadă.
Ştii cum am transpirat? Eram pe “panică-panică-panică” pentru că în telefon am o agendă întreagă de chestii , to-do-uri, memento-uri după care funcţionez. Deci nu, clar telefonul pt mine nu mai e de multă vreme un obiect pentru apelare.