femeie de femeie!

Guest post de la Michelle (mi-a fost dor de ea):

Asa de fericita eram acum doua zile ca mi-am luat jumatate de zi de la servici sa-mi rezolv niste treburi: mers la posta pentru un plic de trimis in Romania, de refacut pasaportul si alte maruntisuri care iti iau timp si nu poti sa le mai gasesti deschise in zona ta cand ajungi de la servici. Si daca tot refaceam pasapoartele intregii familii am trecut pe la scoala lui fii-miu sa-l iau si sa mergem impreuna in peregrinari. Am trecut pe-acasa daca tot mi-am adus aminte ca am uitat certificatul de nastere original al lui fii-miu si totodata ne-am schimbat mai comod (din imbracaminte de birou  respectiv de scoala in blugi si maneci scurte).
Asa-i o vreme de pacatoasa ca nici nu stii cum e mai bine sa te imbraci: dimineata e frig (au fost chiar 3 grade) iar la pranz 18 grade cu umiditate care se simte de mai bine de 20. Asa ca la pranz nu mai stii ce sa-ti scoti de pe tine iar daca sunt pantaloni mai grosi risti sa-i scoti cu spalcul de pe tine.
Mi-am luat eu blugi si un tricou cu maneca scurta pentru ca ma gandeam ca pe la toate birourile de trebuie sa ajung sigur e aer conditionat si dardai. Astia daca n-au aer conditionat pana cel putin in noiembrie nu-s ei! Asa ca mi-am luat in geanta un fel de poncho pentru mine si o jacheta pentru copil in caz ca ploua sau e rece.
Afara sa mori de umezeala, dar ma rog dupa vreo doua magazine colindate si mers la posta ni s-a facut un pic de foame, asa ca am intrat intr-un Subway sa ne facem cate un sandwich. Il pun pe fii-miu sa stea la o masa si ma duc sa comand ce sa puna in sandwich. In cateva secunde s-au mai pus cativa in spatele meu. Dupa nici un minut vine fii-miu langa mine sa-mi spuna ceva. Eu ma aplec la nivelul lui. Nu
aud ce zice. Si ma mai aplec inca odata.
Eu:
– Mai, mama, vorbeste mai tare ca astia din jurul nostru, oricum nu inteleg romaneste.
El(destul de tare cat sa poata auzi oricine):

– Mami, ai o gaura in fund!
Mi-a cazut fata si nu stiu cand am cautat in geanta sa iau ponch-o-ul sa-l pun pe mine.
Nu….nu era nici un roman prin preajma cu siguranta sa auda ce a zis fii-miu dar sigur juma’ de incinta imi vazuse o taietura care curgea din betelie intre cusatura de pe mijlocul pantalonului si buzunarul din dreapta si se ducea spre picior. Fii-miu radea, ce sa faca si el. Mi-e mi-era rusine sa ma uit in partea din spate a galantarului sa-mi aleg ingredientele pentru sandwich de teama sa nu dau cu ochii de cei care fusesera pana atunci in spatele meu. Si ma mai si aplecasem la nivelul lui fii-miu de doua ori. Cum
naiba sa se faca asa ceva intr-o pereche de blugi nu stiu.
Zau! Si mai mersesem si prin trei magazine cu fii-miu de mana. Si eu n-am simtit nimic
Nu stiu cand am inghitit sandwichiul ca sa ies mai repede. Aveam ponch-ul dar tot ma simteam in fundul gol. Ajungem in zona unde trebuia sa ne intalnim cu sotul ca sa mergem la pasapoarte si pe strada una din personajele administrative ale Toronto dadea un interviu pe strada in fata a 3
jurnalisti de la diferite canale de televiziune. Si eu musai sa trec prin spatele lui pentru ca asa era drumul si nu aveam cum sa ocolesc zona. Trec cu copilul aproape fugind in timp ce ii spuneam: Hai mai copile mai repede ca daca bate un vant si-mi ia poncho-ul asta de la spate o sa aiba astia la stiri ce vorbi diseara!
In fine si in graba mea sa ma dizolv mai repede din cadrele alea am intrat intr-un magazin in care erau si jucarii. Fara aer conditionat! Cu umiditate si caldura! Si eu muram cu poncho-ul pe mine pentru ca nu puteam sa-l dau jos din motive de gaura imensa in pantalon. Si lui fii-miu ii placea acolo. Si eu muream si bombaneam. Cum naiba sa dau eu tocmai de magazinul ala sufocant exact cand nu pot sa dau jos nimic de pe mine nu stiu, dar simteam ca ma ia ameteala de caldura. Am iesit in sfarsit si am ajuns la pasapoarte unde ne-am intalnit cu sotul care venea si el de la servici. Ii povestesc ce mi s-a intamplat. Ala se aseaza pe un scaun ca sa poata sa rada. Si ma rog dupa ce se termina el cu rasul ne vine randul sa mergem la ghiseu sa depunem formularele si sa platim urmatorul pasaport. Il intreb pe sot:
–    Scoti tu cardul sa platesti? Ca eu am prea multe in geanta si nu mai stau acum sa cotrobai dupa
portmoneu!
La care el:
–    Pai lasa ca platesc eu! Ca ma uit la tine asa frumoasa si asa rupta in fund ma apuca mila…..
Daca era el in Romania nu crezi ca se trezea cu o geanta in cap dupa asa o replica?

N.A. (de fapt nota mea) : Ba bine că nu! Voi ce spuneți? Ca români ce sunteți..