Avea dreptate Creangă când spunea despre iezii caprei că nu semănau unul cu altul, pentru că “Sunt cinci degete la o mână şi nu samănă toate unul cu altul”. Așa-s nepoții mei. După cum se poartă ăștia, în afară de momentele în care se ceartă și în care cu adevărat arată ca frații, în rest ioc.
Țopăita familiei e nepoată-mea.
Îi spun: “hai să stăm puțin aici!” și-n secunda doi ea pleacă pe scări.
– Heeeei, vino înapoi!
– Tai puțin-puțin, să-ți a-ăt ceva! zice ea urcând trei trepte, face repede stânga împrejur și dă să sară zicând: Io ‘tiu să sal de aici!
Se-aruncă de pe a treia treaptă, o prind de-o aripă în cădere, reușesc să nu-i rup nimic, se răsucește ca un titirez și zice încântată: “vezi că nu e nasol să sal aici? Hai tă mai fac o dată!” Și se suie iar pe a treia treaptă.
Eh, în clipa aia mă ia căcarea.
Nu e ca și cum ai vrea să fumezi, te trece și nu poți în clipa aia.
Nu.
E chiar așa, ca și cum ai vrea să te caci, ți se îndoaie mațele de durere, dar nu e momentul și timpul. Ce faci? Le lași să fiarbă, d-ăle dracu de mațe!
Pășesc ușurel pe holul de așteptare și o găsesc ghem pe un scaun:
– Andrada, ce faci aici?
– Atept tă vii după mine iepede, da’ dacă tu te simți nasol…
Acum chiar că mă simt nasol:
– N-am nimic, pitico!
– Atuncea pinde-măăăă!
Și fuge pe culoarul ăla…și tot fuge…nimeni n-o oprește… și mă dumiresc:
– Heeei, așteaptă-mă!!!
M-a epuizat. Mi-e dor de fratele ei, cu care pot să savurez liniștit o găleată de cafea sporovăind cu el
Incearca sa bei cafeaua si sa rezolvi cu defecarea inainte de aparitia nepoatei… daca tot rezolvi cu o defecare “light” poate iese si de-o mictiune, ca nu se stie 😛
Ca alternativa, daca-ti tiuie urechile de liniste, poti veni pana la mine cand nu doarme cel mic: garantat faci supradoza de decibeli in maxim juma’ de ora 😀 Dupa asta se opresc aproape toate functiile excretorii pentru perioade apreciabile 😀