Sunt într-o perioadă a vieții în care îmi plânge fiecare fibră după libertate. În momentul în care m-am lăsat de fumat, nu m-am lăsat pentru sănătate cât din cauza banilor dar mai ales a faptului că eram sluga țigărilor. Nu plecam de acasă fără țigări. Nu ajungeam acasă dacă nu aveam țigările asigurate. Nu plecam nicăieri fără să mă asigur că dacă mai am câteva țigări, trebuie să-mi cumpăr un pachet nou.
Urâtă viață!
Dar am scăpat momentan.
Altă chestie urâtă e să fiu sluga telefonului. Mă întorc de la baie, verific telefonul, ies de la film verific telefonul, am fost în altă cameră verific telefonul. Ajunsesem la un moment dat să am 2-3 telefoane și să le verific pe toate trei. Epuizant.
Ușor, ușor am rămas la un singur telefon, dar acum, dacă nu mai verificam trei, verificam intr-unul singur mail, facebook, wahtssap, messenger și ajunsesem să mănânc baterie frecând așa telefonul zi-lumină. Mi-a părut rău că am ajuns așa, aveam senzația că iar îmi pierd identitatea depinzând de un lucru și am început să mă debarasez de el, să îl uit prin casă sau pe silențios din diverse motive. Nu naște nevastă-mea dacă nu răspund, iar familia mă poate contacta și pe alte numere de telefon din preajmă pentru urgențe.
E motivul pentru care niciodată n-am putut urmări un serial la televizor. Așteptarea aia, Pavlov, la ora De începe filmul, mă rupe. E motivul pentru care nu mai vreau să-mi creez obiceiuri pentru că era o vreme când cădeam pe stradă dacă ieșeam din casă fără să beau o cafea. Acum nu mai mor.
E destul că ne legăm de oameni și devenim dependenți de ei. Ajungem să ne identificăm cu ei, să nu respirăm fără ei sau să-i facem dependenți de noi. Sunt însă momente în care apropiații noștri o iau pe alt drum din diverse motive și rămânem pustii.
Îmi place să fiu un om liber. Sau măcar unul cât mai liber.
Voi? Slugăriți?
😀
Slugarim Mixule si doare a dracu’ neindeplinirea asteptarilor. Te pup
Pup şi eu şi lasă naibii aşteprările lor, că nu eşti de piatră!
Aproape ca slugaresc cat imi place… Deci sunt aproape liber.
Dar “aproape liber” nu inseamna “liber”, deci da, slugaresc. Dar de multe ori imi place 😉
La ce-am văzut eu că aţi făcut şi tu şi Alexandra, sunteţi boieri. Sunteţi slugi, dar de drag. De aproape. De ce va să vină. Felicitări!
oai, mergi la film!
ce faaain 🙂
slugarim, maria ta!
o sa se faca niste rezervatii pentru astia eliberati, care nu se adapteaza la lume fara obiectul dependentei; asa, ca ursii din zarnesti
Doamne-ajută! Înseamnă că avem şanse.
Slugăriţi, că aveţi de ce!
:)))
doar potaia :)) este clar ca daca fac ochi tre sa o scot afara, in rest, muncaaa!
Lasă mă, că muncă toţi, parcă suntem cretini, în pana mea!
Contează momentele. Le ai? Eşti ok!!!
Alaptez, maica. Ce alt slugarit mai vrei?!
Esti în grafic şi tu şi scumpetea ta! Abia aştept să citească şi să-i urez de bine!
Cu porcuşorii nu m-ai convins, dar cu scumpetea aia… eşti în top. 🙂
Fiind cam distrata de felul meu, mi se intampla sa plec de acasa fara telefon sau sa-l uit in dormitor in timp ce trebaluiesc prin casa sau curte, asa ca de dependenta asta am scapat. Ca si de cea de internet. Nu ma simteam in apele mele daca nu-l stiam deschis, sa am acces la mailuri, blog si FB. Acum am zile intregi in care si uit ca am laptop in casa. Noroc cu cel de la serviciu, care, vrei-nu vrei, trebuie folosit. Asa mai aflu si eu ce mai e nou in lume. De dependenta de fumat insa n-am scapat. Inca!
Mie mi-au stat în gât ţigările 20 de ani pentru că eram dependentă de ele. Nu mai vreau să fiu dependentă, ştiu cum e. Încă le vreau, le visez şi aş vrea să-mi fie companioane în diverse momente. Horror.
Da’ blogu’ ce-i , maica, nu tot o slugareala? Ca nici nu mai tin minte de cate ori am zic ca-l inchid, stau doua zile fara el si parca-s in sevraj, dau fuga sa vad ce mai misca-n blogosfera… A, mai am un viciu de care ar trebuie sa scap: joculetele pe calculator! Dar fara ele noptile mele la serviciu ar fi muuult mai lungi…
ba da, maica, dar incepui sa intarc… 🙂
Ma slugareste scoala.
vine pe la tine si ce-ti face?
NORMAL. toti o facem…
normal e sa ne luam seama…
eu mi-am scos fb de pe telefon, si cu ocazia asta vad ca nici pe calculator nu mai intru decat din an in pasti 🙂
cred ca intru o data pe saptamana, si e ok asa. pe telefon mai am doar mail si ceva messenger-uri, dar nici cu astea nu ma prea omor, ca n-am cu cine vorbi.
🙂
zi secretul. cred ca asa mi-as intra intr-un…grafic
cum era bancul cu stefan cel mare:
-Slugariti, ostenii mei??
-Slugarim, maria ta!
Cu greu, lupt la deslugarit. In primul rand pt bani (banii incerc sa ii pun deoparte pt ca visez sa ma pensionez la 40 ani, dar doar repet, visez pt ca nu mai am mult pana la 40 ani deci sunt realista ca sansele sunt subunitare).
La ce nu mai slugaresc: fara tv/microunde/feon/aspirator, mai putin curatat prin casa, mai putin telefon, gatesc doar de 2 ori pe sapt., shopping numai sambata (piata si uneori supermarket)
La ce slugaresc: ciocolata(seful imi zice : 1 minut in gura, 10 ani pe fund), facebook, jocuri pe fb, blogurile mele, blogurile altora, procrastinez din greu, acum gradinaresc (si omor limacsi), masina de cusut si andrele de tricotat 🙂 .
La ce as vrea sa renunt: fb, procrastinare, si mai ales treburile din casa 🙂
am uitat sa zic ca mai sunt si sluga sefului. Zice ceva, execut. Si pacat, ca am un sef simpatic, nu am avut de mult timp asa sef :)))
rahat! seful meu nu e simpatic, dar mi-e mila de firma.