De câte ori sunt în timpul programului de muncă și o sun pe mamaie, se bucură de zici că a dat spargere la averea lui Ceaușescu. I-am explicat că eu o sun de pe telefonul meu personal, dar ea tot trăiește cu impresia că o sun de pe telefoanele firmei și că le dau ălora pagubă la minute sunând-o pe ea. N-ai cu cine să te înțelegi, ea știe că stăpnirea trebuie fentată și cu asta pace bună!
De data asta era nervoasă și îmi explică imediat de ce:
– Ce să fac, maică? M-am nevrozat cu muierile astea de veniră pe la mine, și m-am inervat așa de tare că le-am zis la toate că sunt curve de la un cap la altu’! Le-a plăcut, de-aia au stat cum au stat, sanchi, acum toate sunt cinstite. Mai dă-le!…Doamne iartă-mă că suntem în post. Acum nu recunoaște nici una că a fost curvă, le-a găsit cuminţenia. Hai că nu vreau să te inervez și pe tine, mânca-ți-ar mamaia curu’ tău!
– Mmmm…nu prea mai ai ce mânca, am intrat un pic la apă.
– Îu! Da’ de ce? Iar începi cu sulieta?
– Nu de-aia…
– Măi, maică, dă-o dracu de sulietă, ascultă încoa’ la mamaia şi pune mâna și mănâncă! Nu ştii cum se zice când slăbeşti? Vrei să zică lumea că duci doru’ de alte alea?
– De ce-i alea, bre?
– De aia a săracului…
– De aspirină, mamaie?!
– Ehhh, tot cu gându’ la midicamente… De-o aspirină bărbătească, fata mea!
Hahhahaha, asta i din wizdomu’ lu’ buna. Piulicilina ;)))). Noah, ca macar de la asta nu ne trajem la fata si nu capatam culoarea besinii in obraji.
O zi epceptionala, cum zicea buna,
Nicole
La fel, draga mea!
Foarte tare dialogul cu bunica ta:)).Felicitari pentru blog.
🙂 multumesc, cam leneșă în ultima perioadă dar încerc.