În schimb aș vrea să trăiască orice alt concept de poștă gen cea de țigări, de femei ori de orice alt nărav, dar Poșta Română aș vrea să dispară de parcă nici n-ar fi fost vreodată.
Sunt rugată să depun un madat poștal, unde altfel decât la poștă?
Accept, pentru că așa am învățat eu de la părinții mei, să fii băiat bun, să faci bine, alea. Îmi zic: Nu merg la mine în cartier, e vremea pensiei și-a alocațiilor și e beznă de la câți oameni sunt în oficiul poștal, deci pas.
Analizez site-ul Poștei Române și aleg 3 oficii poștale care oarecum se află în drumul meu. Iau adresele și plec în zig-zag.
Primul oficiu nu mai există și-mi bag picioarele că de ce dracu’ l-au mai lăsat pe site, ar fi putut să-l scoată, nu?
Al doilea oficiu era transformat într-un western union. I-am dat roată până când am întrebat și m-am lămurit: “Nu, nu mai e poștă”.
Al treilea oficiu era transformat în “Punct Vamal”….say what?!
Întreb ]n jur, zice că da, acolo nu mai e poștă.
Buuun.
Problema nr.1: mă simt prost când nu mă pot ține de cuvânt. Cum mă rezolvă Poșta Română?!
Problema nr.2 : de ce mai există Poșta Română dacă nu există?!!
Poşta Română e făcută parcă anume pentru a strica ziua oricui este forțat de împrejurări să aibă de-a face cu ea. În afara cozilor, a încetinelii bine cunoscute şi a funcționarelor acre, mai pot semnala că nu vând plicuri sau cutii necesare ambalării coletelor, iar dacă vii cu o cutie de-acasă şi nu are culoarea cerută de ei (fără a te înştiința în prealabil), eşti întors din anevoiosul drum către chitanța ce consemnează operațiunea. Sistemul electronic dă adesea rateuri, mai cu seamă când ai nevoie urgentă de el şi, desigur, nici la oficiile apropiate nu funcționează.
E voila! Deci ar fi mai bine să nu mai fie.
Subscriu, nu mai am ce să zic, ultimele mele 3, ULTIMELE 3 una după alta -plimbări pentru niște amărâte de plicuri îmi futură ziua, scuzaț limbaju.
Da… le-am și zis-o ălora de fură vinovați. Că eu în general nu semnalizez dacă mă supăr tare, îmi frâng mâinile-n tăcere.
Dar să fii nesimțit pe lângă faptul că ești nepregătit și mă faci să par că eu fac… POȘTA, atunci îmi dau drumul. Fără să strig 🙂 Le zic cu calm.
dupa ani de cozi la posta ( alocatia la copil, pana am transferat pe card, apoi ramasei la plicuri si la colete primite ca eu fac cumparaturi online) pot sa zic asa: nu posta e de vina. Ci unele angajate imputite ce nu pot fi date afara si se cred ca la aprozar pe timpul raposatului. Pt ca am vazut si angajate care isi dadeau interesul si se miscau brici. No, astea ce au???
Las’, că și sistemul e de rahat. Hârțoage peste hârțoage, ștampile de pe vremea lui Cuza…
Eu cred că trebuie să dai o probă de cât de nesuferit eşti ca să poţi intra să lucrezi la poştă. După aia te pun să vadă cât de încet poţi să tastezi (că dacă-i prea repede se strică tot farmecul faptului că eşti nesuferit) şi dacă eşti suficient de lent, îngâmfat şi nesuferit ai mari şanse să fii ales. Totuşi pentru că cineva trebuie să şi muncească, este, de obicei, la fiecare oficiu poştal (care funcţionează) o persoană cumsecade şi cotropită de treburi, care mai are şi timp să-ţi zâmbească anemic şi să te ajute (în schimb acolo e cea mai mare coadă). Din experienţă proprie!