I feel pretty

Pentru mine noţiunea de urâtă o avea ca etalon pe o fostă colegă de clasă, Dinozaura. Măi nene, era un dezastru fetişoara aia, un soi de Quasimodo varianta feminină. Nu la fel de cocoşată, doar că faţa n-o ajuta deloc. Ne-am străduit să o machiem într-o zi (mai mult colegele, pentru că eu sunt bună doar la încurajări de pe margine în privinţa asta) şi chiar am reuşit să o privim în ochi. Băieţii s-au crucit „ce poa’ să facă, domne, o vopsea bună!…”

Ştiţi cum e cu experienţa, cum pe măsură ce înaintezi în vârstă oamenii de 30 de ani nu mai par bătrâni, ăia de 40 nu par chiar pe moarte, la 50 par că sunt în floarea tinereţii iar la 70 pare că s-ar putea să-i mişte? Aşa facem experienţă văzând şi auzind una-alta prin viaţă şi ne schimbăm percepţia.

Am revăzut-o recent pe Dinozaura. M-a şocat. Ţin să vă spun că pare chiar frumoasă pe lângă ce urâte am văzut în ultimii 20 de ani!

M-a şocat aşa cum o mai face uneori propria oglindă reflectând expresia aia: „când dracului am îmbătrânit?!?”  Şi îţi aduci aminte că serile de singurătate, week-end-urile de singurătate, sărbătorile fără progenituri în casă reflextă fix aceeaşi expresie {Parentingul ăsta pe care îl vedem propovăduit zilnic de parcă am fi ultimii proşti, nu zice decât cum să îi iei în braţe în primii ani, dar nu te învaţă nimeni cum să le dai drumul să zboare atunci când au crescut prea repede şi cum să faci faţă când îi vezi plecând cu parapanta prin viaţă .(Nu pot să dau nici un fel de lecţii de parenting acum pentru că momentan mă înţeleg bine cu fi-mea)}

În astfel de momente o codiţă copilărească cu trei floace leşinate de decenii de timp te face să te simţi ca în clasele primare. O brăţară cu ţepuşe ca pe zgarda de pitbull te face să te simţi ca în concertele de odinioară. Un strop de cremă antirid cumpărat acum un semestru şi de pe care doar ştergeai praful, îţi schimbă atitudinea. Sunt mărunţişuri care te fac să te simţi ok.

Ah, şi radiază cântând ca cei din filmul Anger management : „I feel pretty!”

Şi oamenii chiar zâmbesc când te văd.

😉