După violență (17)

Ce insomnii aveam înainte e nimic în comparație cu ce am acum! În toți anii ăștia m-am obișnuit să știu ce pași vrea să facă pentru a putea sta pe contra cu un pas înaintea lui, un soi de “informația e putere dacă vrei”. Acum trebuie să mă obișnuiesc să fiu surprinsă. Deh, așa-s femeile, le plac surprizele. Apropo de așa-s femeile, m-am retras la un moment dat în cameră și le-am spus fetelor:

– Mă scuzați, am o durere de cap de-aia cum au femeile…

Râsete, glume gen hai că nu-ți făceam nimic în seara asta, așa faci tu mereu…

E nașpa să gândești, cu cât ești mai bolovan, cu atât ești mai fericit. Omenirea a evoluat, e mai deșteaptă, de-aia are depresii. În capul meu se derulează scenarii cu șoferi uber mulți prieteni de-ai lui care înainte stăteau la colțul străzii la o ciuguleală, la o samsareală, iar acum le convine să fie șoferi la uber. Cu prieteni de-ai lui sportivi care sunt angajați/șefi pe la diferite firme de securitate, cu prieteni de-ai lui care și-ar trimite alți prieteni să bage firme în faliment și așa mai departe.

Da, ce vrei, e un om prietenos, nu ca mine. Profită de oricine până la sufocare. Mă bazez în schimb pe faptul că fiecare își apără pielea, iar el ar trebui să fie băiat deștept și să stea pe ouălele lui la cât de mult se iubește.

Când i-am văzut pe bărbații ăia cu el la judecătorie, care clar veniseră la pândă, mă întrebam de ce i-o fi adus? Și ce mărturie ar depune. Mi-am adus aminte că am avut de gând de multe ori să îl dau în judecată pentru decăderea din drepturile părintești, pentru că de pensie alimentară nu se punea problema, nu lucra, deci nu luam nici păduchi de la el, că se rade în cap. De câte ori am vrut să fac chestia asta, m-a dat înapoi că aduce oricând câțiva inși să depună mărturie falsă că sunt o mamă denaturată și nu am cum să-mi cresc copilul. Și nu, nu și-ar fi pus neapărat prieteni, ar fi dat ceva bani unor muritori de foame care ar vinde-o și pe mama lor pentru 2 poli.

Așa-mi fluiera la judecătorie mintea, ce dracu vor să spună? De ce i-a chemat, în afară de pândă? A zis prostul ăla de martor la un moment dat când l-a întrebat judecătoarea de ce crede că ne-am certat, și-a zis că probabil motive financiare. Nu m-am gândit pe moment, dar cred că pe asta se baza pledoaria lui, că nu-mi convine să stau cu el pentru că e o sugativă  care trăiește pe spinarea altora. Posibil ca ăsta să fie motivul pentru care celălalt martor a renunțat la mărturie, pentru că l-a auzit pe avocatul din oficiu că am și certificat medico-legal pentru bătaie. La asta nu se aștepta. Nici la probe pentru istoricul lui de om violent, motiv pentru care nu lasă urme de amenințare sau ceva.

Nu știu dacă voi mai observa când vor înflori copacii, cu siguranță voi observa umbrele lor. Nu știu dacă voi mai observa dacă e polei pe drum, dar voi ști de dinaintea primului pas că poate fi. Nu știu dacă voi mai observa ce magazine sunt pe drum, dar cu siguranță voi observa dacă au camere de luat vederi, dacă într-o cafenea se poate fugi pe undeva prin spatele tejghelei, dacă intrarea care mi se pare că e intrare e doar un geam sau se poate intra prin ea.

Mă întreabă fiecare fată:

– Ce vei face? Mi-e frică pentru tine!

– Îmi iau o sabie mare și o țin pe lângă cracul pantalonului. Dacă nu reușesc să mă tai în ea, îl tai pe el.

Le fac să râdă, dar le citesc îngrijorarea în ochi.

Toți oamenii care mă cunosc m-ar lua la ei acasă, m-ar ascunde undeva. Nu sunt de acord pentru că nu i-aș pune în pericol și, în plus, nu pot fi bodyguarzii mei zi și noapte. Eu nu cunosc de-ăștia de știu să taie sau să bată oameni. Eu știu de-ăștia de care ar trebui să am eu grijă pentru că ei nu pot concepe worst case scenario, sunt oameni simpli, de-ăștia ca mine și ca tine, curați la cap și la suflet. În niște limite, că nu suntem perfecți nici eu, nici tu. Trebuie să recunoști că nu ne-am controlat la scufiță și de-aia ni se pare că suntem ok, da?

Să fim serioși!

Cu siguranță nu mă voi mai gândi aiurea la primele ore ale dimineții, va trebui să fiu complet trează să observ lumea înconjurătoare. Să mă uit tot timpul peste umăr. Atâta vreme cât nu-l aud și nu-l văd o să fiu ok. Orice alt scenariu e mai bun decât să-l aud sau să-l văd pe el. The show must go on.