Am trecut de perioada în care se lua lumea de mine văzându-mă alergând pe coridoare că ce băăăă? Tu vrei să rezolvi hârtia aia, azi?! Unde ai învățat că se face așa? Stai ușor, să vedem, să obținem aprobări…ce te grăbești? Cu hârtia aia trebuie să alergi ușor, la pas, o citești până și pe cant! Pe urmă supunem la vot, decidem, hotărâm și dacă e cazul, aprobăm.
N-am timp. Niciodată n-am timp și din ce în ce mai mult n-am răbdare. O rezolvăm azi, acum. Pentru mine nu prea e mâine. Eu n-am mâine.
Alții au timp și se vede clar de unde provin. Au alte idei. Se așează pe loc 3 sferturi de ora (ca ordin de mărime, cățeaua mea se învârtea maximum 3 minute în jurul cozii până se așeza în același loc) , își așează pixurile și foile și toate post-it-urile colorate din dooootare, își mai fac o cafea, mai socializează pe îndelete lângă cafeaaaa…. și tot așa.
Mhm. Și eu care îmi făceam procese de conștiință că o țigară durează în medie 2-3 minute și fug înapoi pe tastatură cu idei noi!
.
Azi mi-a spus că merge la proteste.
Mi s-a resetat creierul.
Deci, nu contează de unde vii, contează să ai un țel. Și dacă e și țel comun…
See ya!!…