Stăteam pe mal dreaptă ca maşina pe anvelope, doar că mai bipedă un pic şi cugetam că pe aproximativ principiul lui Creangă: “ştiu că sunt prost, dar când mă uit în jur prind curaj”, mi-a fost greu să mă dezbrac în primele 5 minute pe plajă, pentru că pe urmă am văzut o grămadă de… Read More »
Am fi vrut să luăm litoralul în picioare, din păcate n-am reuşit să luăm în picioare decât Eforie Nord, Eforie Sud şi Costineşti. Sinceră să fiu aş fi mers la casa 2 Mai, la Alexandra, eram curioasă să o văd pe ea şi pe prinţesa aia mică- sunt convinsă că ne-am fi înţeles de minune,… Read More »
A treia zi ne-am instalat pe plajă voioşi nevoie mare şi după ce ne-am aşezat câte şi mai câte pe lângă noi ca nişte bucureşteni nomazi ce suntem, ne-am tras câte o cafeluţă la barul (ghereta) din spatele nostru. Când am terminat cafeluţa s-a înnorat. Mixu a intrat în apă şi înainta liniştit câtre geamandură.… Read More »
Anul trecut am scris seria „sunt în vacanţă”, serie care s-a întins pe 2 săptămâni. Fireşte că nu este vorba acolo despre un jurnal de călătorii, poze cu crestele munţilor sau spuma mării, pentru că altfel nu v-aţi afla pe un blog „melanj de viaţă”, ci pe unul mai… serios, de călătorii, de… nişă. Internetul… Read More »
De atâţia ani de zile merg la controale la Spitalul Bagdasar Arseni, încât mi se părea şi acum la fel de firesc să sprijinim scările şi holurile spitalului până se termină vizita medicilor prin saloane, pentru că n-a fost niciodată altfel. Ştiţi vâjâiala şi nebunia din spitalele de stat: stai să vină doctorul, stai că… Read More »
M-am obişnuit să citesc on-line.E adevărat că nu mai am privirea de vultur, dar nici liliac nu am ajuns. Nevoia te învaţă. Parcă nu intră cuvintele în cap cu intensitatea cu care intră atunci când citeşti o filă tipărită, parcă imaginea e oarecum distorsionată, dar e chestie de obişnuinţă. La mine e din ce în… Read More »
Pe vremea copilăriei mele ( şi nu-s din calea-afară de boşoroagă ) erau unii indolenţi, delăsători, neglijenţi. În vremea tinereţii mele lungi – recte zilele noastre – oamenii ăştia se numesc miserupişti, misefâlfâişti, mădoarencurişti şi alte adjective de gen, cuvinte compuse care vor intra în dicţionar înainte de a-mi apărea mie următoarele două fire de… Read More »
Sâmbătă ne-a fost rău şi mie şi lui tata. Eram atât de albi şi stafidiţi la moacă, încât fi-mea ne urmărea şi constata periodic cum ne ies în evidenţă gradual, pe acest fond de ten alb/gălbui– mie pistruii, iar tatălui meu ţepii din barbă. Pe seară, când am văzut că nu e chip să ne… Read More »
M-a învăţat o tipă să sar coarda ca să slăbesc. Nu ştiam că banalul joc din copilărie la care ţineam degetele încrucişate să se împiedice în coardă adversarele cu care mă jucam, o să ajungă să-mi trebuiască la slăbit. Abia zilele astea m-am simţit mai bine la o lună după contuzie şi am început să… Read More »
Mi s-a stricat veioza de birou, o chestie la care ţin foarte mult, pentru că pe lângă butonul de aprindere are locuri în suport pentru pixuri, creioane, radiere… al căror inventar îl fac rapid, ochiometric şi mă mai vezi ţipând prin casă: Cine mi-a luat creionul mecaniiiiic? Cine mi-a luat pixul cu negru fără capaaaaaac?… Read More »