farmacii

M-a trăsnit din gât o poftă medicamentoasă de vitamina C, de-aia fără gusturi de fructe  şi alte adaosuri, simplă, acrişoară, cum era în copilărie.

Acu…dilemă: de unde cumpăr?

Fireşte că de la farmacie, dar, pe o rază de 100mp în cartierul meu sunt 7 farmacii şi-un plafar !

Le iau în ordinea pasului, şi-ntreb dacă au vitamina asta de-o vreau eu.

– Bineînţeles ! (şi se repede la raftul de vitamine ) Cu gust de … ?

– Fără gust !

– Ăăăă…păi n-avem fără gust.

Pe la a 4-a farmacie zice că au vitamina C fără gust, şi-mi pune un borcan pe tejghea de vreo 25 de lei.

– N-aveţi de la alt producător? Să mă coste vreo 5 lei, aşa?..

Se uită farmacista la mine să verifice cumva dacă trăiesc din banii mamei de pensie şi mă-ntreabă:

– De ce vreţi neapărat de 5 lei?

– Păi…ar avea şi gust dacă ar costa 5 lei !….(şi zâmbesc mumos la ea).

– O vitamina C de 6 lei şi 10 bani, e bună?

– Excelent ! E tot ce mi-am dorit !

Ies radioasă afară şi mă uit la puzderia de farmacii din raza mea vizuală, care rezistă de atâţia ani de zile pe piaţă.

Dacă şi alte societăţi şi-ar angaja farmacişti pe postul de agenţi de vânzări…. am scăpa ţara de datorii !