culmea plictiselii

By | 2014-02-04

S-a spart o ţeavă de apă pe stradă. Au venit băieţii de la Apa Nova să repare şi au agăţat sârma de la lumină. A venit Enelul să repare, dar toată firma era în beznă. Am plecat acasă.

Erau nişte rufe de spălat, nişte cereale pe sub masa din bucătărie, nişte chestii de aşezat prin casă. M-am aşezat pe un scaun.

Un roi de gânduri destul de diverse pentru perioada imediat următoare au năvălit în capul meu pe sistemul informatic: “Dacă se întâmplă “aşa” am 2 opţiuni : “să” sau “să”. Presupunând că “să”-ul 1, atunci “aşa” 1 . Presupunând că…

Am dat cu o mână imaginară peste toate gândurile şi le-am dat grămadă afară din cap. Mai era câte unul care se bulucea furios înapoi, că el n-a terminat de zis, dar cu un dos de palmă îl reduceam la tăcere. Presupun că pot folosi violenţa cu gândurile mele…

Şi mă uitam pe geam la zăpada de afară şi mă plictiseam.

Şi mă plictiseam. Mă, da’ plictiseală!

Şi m-a sunat o prietenă: “Ce faci? Cum îţi e ? Te deranjez?”

– Da, mă plictisesc şi mă deranjezi!

A început să râdă:

– Hai mă, cum naiba vine asta?

– Crede-mă, când te plictiseşti cu spor, un telefon e ultima chestie de care ai nevoie!

Nu-i venea să creadă:

– De ce ??

– Nu e evident? Pentru că te deranjează din plicitiseală!!!

E posibil să nu ştii cum e să te plictiseşti la culme?

 

0 thoughts on “culmea plictiselii

  1. blo

    Gandurilor mele mai incerc sa le dau cate o palma peste bot, dar marsie la mine si sar sa muste.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *