Cărțile de la intrarea în vacanță sunt pe jumătate citite, mare parte din cauza faptului că noaptea e foarte cald, și chiar dacă m-ar lua somnul, m-ar înnebuni țânțarii. Știți că doar femelele țânțar mușcă, da? Ei bine, din principiu urăsc orice nație care își bagă femeile la înaintare întru bunăstarea speciei.
După umila mea părere, cărțile și filmele de vacanță trebuie să fie cât mai ușoare, mură-n gură, să nu gândim mult. Nu psihologie, nu analiză, profunzime, etc. Nu. De d-astea avem parte majoritatea celor 365 de zile din an.
După aceleași criterii am ales cărțile de mai jos:
Sunt cartile ale căror cotoare vi le-am prezentat săptămâna trecută (apropo, radioterapie înseamnă radierea unei tumori canceroase pentru reducerea dimensiunilor ei. Mi s-a părut săptămâna trecută că vi se pare că ar fi o simplă frecție. NU e.)
De Shirly a lui Charlotte Bronte am scăpat relativ repede, aș fi mâncat pasajele alea, ca să ajung mai repede la liman. Cred că nu… am fost în dispoziția necesară să-mi placă, sau nu știu. În orice caz, din tot ce au scris surorile Bronte, La răscruce de vânturi e romanul care îmi place de departe, la nebunie și… atât. Restul…prea mult sirop pentru vârsta mea. Restul cred că trăiesc datorită acestui roman, al lui Emily.
Mai departe, după cum vedeți, am pus mâna pe niște cărți ale lui Ken Follett. Mie tipul ăsta îmi sună a scriitor clasic, care stă în cur și-și bea cafeaua și imaginează cărți pe bandă rulantă. Dacă își pune mintea, poate scrie și cărți motivaționale gen “cum să”, “ce bine ar fi dacă… “,”învață să…” Adică acțiunile cărților lui sunt pline de imaginație, dar pe lângă asta, el țese frumos povestea. Ce nu-mi place, e că în fiecare roman trebuie să fie cel puțin o scenă erotică, iar tipul are o fobie pentru roșcate care au părul pubian de culoarea mierii (?!??) Bine dracului că nu ne explică ce fel de miere, ca să mai pot gusta pentru restul vieții mele miere de salcâm, tei, polifloră. Aștept cu nerăbdare să-i citesc un roman în care tipa să-și piardă cârma urinării într-o epilare definitivă, sunt curioasă ce epitet de cur de găină jumulită ar mai folosi ca să mai poata să facă eroul un sex decent.
Nu de alta, dar pe alocuri Follett pare Sandra Brown masculin.
În rest, mai am de citit.
Dacă nu vă răspund pe moment sau în următoarele zile, sunt absent motivat. Mai am și alte persoane dragi pe lumea asta, în afară de voi. Iar radioterapia e un tratament pentru cancer, după cum spuneam.
🙂
doamna, dintre toate, care recomanzi? (vacanta nu mai am, dar chef de citit,da)
Mai repede ceva de Follett decat Bronte, in sensul ca e simplu si repede de citit. Ultimele 2 din raft nu le-am citit 🙁
Eu recomand thrillerurile lu’ Sandra Brown pentru relaxarea creierului. 😀 Mai putin sex, mai multa actiune si sunt destul de bine construite.
Ce? Sfarcurile?!
Eu recomand, ca de obicei, tripleta de aur care mă ajută să ies din depresie: O’Henry, Mark Twain și Jerome K. Jerome. 🙂
M. Twain… citesc si recitesc si nu ma plictisesc…
si eu, si eu, si eu…
Mie mi-a plăcut Charlotte Bronte. Poate pentru că are poveşti cu happy end, iar romanele ei sunt bune fresce ale perioadei. Din Shirley am văzut cam cum era pe vremea Revoluţiei industriale in Anglia. Ce probleme aveau proprietarii, producătorii şi care era teama muncitorilor – că vor fi inlocuiţi de maşini. Cred că această frică a rămas şi în prezent aceiaşi. În afara de Charlotte Bronte, altă scriitoare care surprinde acest aspect în cărţile ei şi despre care am şi scris de altfel, este Elizabeth Gaskell (Nord şi Sud). Ken Follet am citit mai demult – dar nu ştiu dacă ţin minte ceea ce am citit. Iar Michel Zevaco mi-a plăcut cel mai mult în seria Cavalerilor Pardaillan.
Eu nu scriu şi abia mai apuc să postez câte un comentariu tocmai din cauză că m-am afundat în lectură. Am citit genuri diferite – pornind de la sf. şi până la un roman erotic (că tot vorbeai despre mătuşi în articolul anterior şi în scene erotice la Follet). Ce mi-a plăcut foarte mult a fost romanul science fiction Jocul lui Ender (care a fost şi ecranizat anul trecut sau chiar anul acesta) (Ender’s Game). Filmul mi-a plăcut dar nu reuşeşte să fie decât o palidă umbră a cărţii, care este deosebit de bună. Romanul este primul dintr-o serie scrisă de Orson Scott Card. Eu le am primit în variantă electronică şi am inaugurat e-book reader-ul cu această primă carte lecturată. După asta am citit câteva cărţi care oscilau între sf, fantasy şi romane pentru tineret – este vorba despre romanele scrise sub pseudonimul Pittacus Lore: Eu sunt numărul patru, Puterea celor şase (aştept cu nerăbdare şi Lupta celor nouă… dar seria se continuă cu încă alte două- trei cărţi). Acestea sunt primele cărţi pe care le-am cumpărat (e-book). Divergent şi Insurgent de Veronica Roth mi-au plăcut, dar şi filmul Divergent a fost foarte reuşit – aştept să se traducă şi ultima carte a trilogiei (Allegiant). Câteva cărţi cu îngeri şi nefilimi sau vrăjitori şi vârcolaci (asta sunt mai degrabă pentru fiica ta, dar… ) scrise de Becca Fitzpatrick (Îngerul nopţii, Crescendo, Tăcere – ingeri, nefilimi) sau de Andreea Cremer (Umbra nopţii şi Blestemul lupilor) au făcut tranziţia către o carte despre vrăjitoare (bune, rele… ) scrise de Deborah Harkness (Cartea pierdută a vrăjitoarelor – pe care o citesc în prezent). Ar mai fi cele nerecomandate minorilor, citite în urma unei provocări – unde nu scriu decât autoarea – Sylvia Day. Aştept cu nerăbdare să pot scrie despre o parte din cărţile citite, dar mi-era atât de dor să citesc că voi face doar asta până simt că am ajuns la zi 🙂
Sufletul sus şi multă putere. În rest, eu zic să-ţi faci griji doar pentru ceea ce trebuie. Noi ăştia virtuali vom fi mereu cu sufletul lângă tine. Greu tratament – radioterapia.
TU esti o biblioteca in toata regula 🙂
Daca ar fi sa aleg intre Charlotte Bronte si Elizabeth Gaskell, o aleg pe cea din urma. E drept, si miniseria TV mi-a placut 😀
In rest, e clar: trebuie sa mai savurez niscai carti pentru tineret. Mersi de ponturi 😉
Numai eu nu-s zdravana la cap pe aici! Ca citesc Exista viata dupa moarte? de Anthony Peake si e grea ca naiba, multa fizica, medicina, psihologie… Cam ca radioterapia ta… Da’ le dam noi de cap la belele le astea!
Mai, ce treburi serioase citesti in toiul verii!
Michel Zevaco- right for me.
Adelina si eu am citit viata dupa moarte dar varianta reeditata a drului Moody- un ateu de altfel sau agnostic, nu mai retin.
Excelente relatari combinate evident cu medicina.
Ma faceti curioasa.
Pai ia cartea la radioterapie, in loc de radio.
Mai reciti un pasaj, mai dai drumul la radio. Etc.
La radioterapie nu poti sa citesti, doar sa injuri personalul de acolo. Cel putin la Coltea,pare ca se acorda mai multa atentie carpelor de spalat decat pacientilor si apartinatorilor.
O carte peste bot, doar personalului medical de la Coltea, sa fie atunci!
Amin!