la ochi

By | 2015-09-17

Merg o fugă la spital la mamaie unde-i fac ăştia injecţii în ochi, că nu e în regulă operaţia de cataractă de acum 3 luni.
O coboară jos o infiermieră, la ăştia n-ai voie să urci în vizită. Abia, abia se mişcă în baston. Mă vede cu ochiul mai bun:
– Uooooof!…Mânca-o-ar mamaia pe ea! …
Lume jos, în recepţie, ca la balamuc. Mă fâstâcesc:
– Mamaie, dacă nu taci, ne certăm. N-am venit să facem basm.
Tace. Se aşează greu, peste geanta mea aia mică, pe care n-o vede.
– Mânca-te-ar mama, dacă-ţi zic ce-i aici…
– Ce-i?
– Lumea după lume. Veniţi de te miri unde. Ne pune şi bărbaţi şi femei în salon, la grămadă. Că dacă suntem chiori, parcă mai vedem dacă-s izmene sau capoade?
– Hai, bre, mă laşi?
– Zău, maică!…Mi-e milă de ei şi le mai fac de voie bună să le treacă de urât…M-or pomeni şi ei de bine…
– Mhmmm…Iar distrezi lumea?
– Îi distrez, maică, ce distracţie mai au? Îi ţin de snoave…Da’ mi-e milă de ei de mor! Dacă auzi ce poveşti au!…E multă lume amărâtă, maică!….Auzi?… Să nu ne laşi, fata mea!….Nu ştiu cum ne-a lăsat Dumnezeu pe toate aşa singure şi amărâte, dar să nu ne laşi!…
– Mamaieeeee!… Opreşte-te, că nu v-am lăsat niciodată. Lasă bocetele, zi-mi ce faci!
– Ce să fac? Uite…Mi se îngroaşă sângele … (îmi arată vânătăile mari de pe mâini, de sânge coagulat) şi-abia, abia au reuşit fetele astea să stoarcă nişte sânge pentru analize, că cică-i sângele gros! Io cred că sunt și ele chioare.
– Dar ştiai treaba asta cu sângele, mamaie…
– Mdaa, acuma cică iar am diabetul mare şi cică să nu mai mănânc decât de dietă…Aoleo, hai că trebuie să plec la sala de operaţii.
Mă uit în sacoşa de mâncare pe care i-am adus-o:
– Bre, mamaie, aici nu ţi-am luat totul chiar de dietă!
Mamaie nici nu se uită la ce i-am adus şi cheamă infiermiera să o ajute să plece şi să-i ducă sacoşa sus:
– ‘Ai lasă, maică, n-a murit nimeni dacă n-a făcut dietă o zi! Dă să te pup, să-mi trăieşti! Ai grijă de fată!!
Îmi trage câteva ventuze zgomotoase pe obraji atrăgând priviri în jur, cheamă infiermiera şi dispare cu ea şi cu sacoşa de mâncare din recepţie.
Recepţie în care primesc numai priviri admirative.
Dispar ruşinată.

 

0 thoughts on “la ochi

  1. Roxana

    Sănătate multă mamaiei! Şi ţie, multă putere să le mai duci pe toate! Îmi pare rău pentru că nu se simte bine. Este greu când nu vezi, iar diabetul este o boală dificilă şi perfidă. Mamaie tot cu buna dispoziţie, văd! Numai din ce ştiu de la tine, a trecut prin altele mai rele şi cred că asta îi dă puteri. Numai bine şi lui Mixy.jr! A început şcoala sau e încă în convalescenţă?

    Reply
    1. mixy Post author

      E la verticală. 6 zile a ținut chinul după anestezie. Merge la liceu (cel puțin așa susține :)) )
      Mulțumim mult, Roxana, pentru gânduri bune!

      Reply
  2. michelle

    Auoleu ce mi-as dori sa mai pupe as bunicul! multa sanatate lui mamaie.
    PS: Pot sa-ti trimit ceva sa postezi maine?

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.