România e pe locul 2 în lume la emigrare după Siria și pe locul 1 la analfabetism funcțional. Stăm bine, nu? La partea cu analfabetismul sper că s-a luat în calcul un segment mai mare de populație, nu s-au oprit la guvern. Care zice – în limba aia dulce, românească – cum că o ducem bine și avem proiecte fabuloase pentru viitor.
Pe drum se vede altfel binele ăsta.
Recent mă sună o cunoștință să-mi spună că pleacă la muncă în afara țării și lasă doi copii acasă cu consoartă cu tot. Lasă casă, masă și tot ce mai are.
– Păi ce vrei, fata mea, să fac? Am tras ca un câine timp de 20 de ani, am încercat și pe dracu să mă pieptene. Cu consoarta nu mă înțeleg, stres și nervi în fiecare zi, bani – vai mama lor, copiii cu nevoi și dorințe pe care nu le pot acoperi. În plus, văd și copiii tensiunea din casă și nu e bine.
– Nu zic că nu e bine să pleci, spun doar că ai mai încercat acum 20 de ani și te-ai întors cu speranța că o să fie bine, ai tras să faci un cămin . Ce s-a schimbat între timp de o iei iar de la zero?
– Eh, ale tinereții valuri… știi care e diferența? Acum 20 de ani am plecat cu un bagaj într-o pungă de 1 leu ca să-mi iau traiul de la zero, daaaar!!!… Atenție! Acum am 2 trolere cu mine!
Hăhăială pe noi, wow ce diferență, vai de viața ta, astea.
Deodată aud în telefon:
– Ups! Fir-ar al dracu!!!
– Ce-ai pățit?
– Uite, cât pe ce să pierd 10 ani din viață.
– Cum așa?
– Așa bine, mi-a fugit trolerul prin autocar. Rămâneam doar cu 10 ani de avere.