Vă spun sincer, ne merge greu. Ca să spun în ton cu ce auziți și citiți frumos pe lângă voi, aș spune că datorită conjuncturii economice în care ne aflăm atât pe plan intern, cât și extern, situația financiară a familiei întâmpină dificultăți în a-și menține traiul zilnic. Mai pe românește adică, am căcat steagul.
Treaba tristă e că nu pot să deschid gura fără să mi-o ia alții înainte- prieteni, cunoscuți, necunoscuți. La un moment dat aveam senzația că oamenii se vaită ca să fie siguri că nu le ceri ceva sau ca să-ți fie mai milă de ei decât îți e de tine. Din păcate senzația mea s-a dovedit a fi pe lângă ghicitul corect în bobi, pentru că majoritatea oamenilor se vaită într-adevăr de-adevăratelea.
Acestea fiind zise, ne merge atât de prost încât am ajuns să plecăm de-acasă și să facem niscai voluntariat numai ca să nu ne pierdem antrenamentul, pentru că statul acasă – credem noi – dăunează grav sănătății, deoarece chiar dacă postul de televiziune OTV este temporar închis, mai sunt atâtea care să tâmpească vizualizându-le !
Și dacă a văzut fata mea în ce găleată suntem, a luat-o o grijă mare:
– Doamne, nu mă mai contrazic niciodată cu mamaie!
– De ce ?!
– Dacă ajungem să depindem de pensia ei, îți dai seama că trebuie să-i dau dreptate în tot ce zice ?!?!?
:)) De-a rasu’-plansu’, Mixy! Eu am invatat sa nu ma mai plang, vazand ca si altii o duc greu, ca nimeni nu este dispus sa ne scoata din kk. :))
Avem putin, mancam putin. Asa ne mentinem si silueta. :))
Silueta ca silueta, dar cresc niște urechi lungi de foameeee… Arătăm ca prietenul lui Schreck, Dunkey ăla de fluiera pe lângă el 😀
Doamne cat de adevarat!!
Si faza cu “starea natiunii”, dar mai ales faza cu “daca ajungem sa depindem de pensia ei”..
Trist dar adevarat! Cunosc o gramada de lume care depinde de pensia parintilor..
Daca acum cativa ani ziceam ca sunt doar niste lipitori, de vreo 6 luni mi-am schimbat parerea radical! NU SUNT LOCURI DE MUNCA!!! .. Iar cei care incearca sa faca ceva pe cont propriu sunt calcati in picioare de hartogaraie sau de “pestii mari”..
Cei cativa care incepusera ceva, au dat faliment, cei care incearca acum, sunt calcati in picioare 🙁
Am sperat că trece, că ne revigorăm cumva, dar văd din ce în ce mai des societăți gâtuite de taxe, de lipsa profitului și salariați terminați de grija zilei de mâine. Mai sper încă să fie doar la mine-n zonă problema asta și să fie soare pe alte străzi.
cum draq se face ca “aia mari” care au profit fatis, si au monopol pe piata SUNT SCUTITI DE PLATA ANUMITOR TAXE, iar noi care vrem sa incepem ceva suntem calcati pe gat!?!?
cum draq vrei economie de piata fara IMM? mai ales cele mici? Economia a inceput (in orice oranduire istorica) pe baza unei puternice mici burghezii (targoveti, mestesugari, etc)..
in momentul in care aceasta patura a cazut, au cazut cetati, orase, voievodate, ORICE!
cum draq de nu invatam din istorie, nu pot sa inteleg!!!
PS: deja am dracuit de 3 ori!! basta!
Înveți din istorie și aplici ce îți convine.
Of, doamne, înţeleg perfect despre ce vorbeşti pentru că la fel stau lucrurile şi în capătul ăsta de ţară.
E murdar drapelul și pe colțul zonei tale, huh ?
bre! eu am renuntat, mi-am inchis pravalia! eu, cu manutza mea..pentru ca dadeam mai mult decat castigam…mi se luase de datorii…nu ma intrebati pe pensia cui stau, va rog :))
in romanica nu iti permiti sa iti platesti singurel darile la stat, si sa mai si bagi ceva la matze pe langa aia….
Uite așa am renunțat și eu și-am preferat slugăria pe la alții, să cheltui mai puține fire albe, da’ ie-te că nici așa nu mai stau șaten închis :))
aoleu…mie mi-au aparut primele….am inceput sa imi pensez tamplele….cand vad afusititul ala de fir alb…o iau razna….ma apuca plansul…vreau la gradinita :))
Nasol. Chiar nu gasesc cuvinte sa ma exprim… Ca medic de familie, nu ma pot plange, dar ma uit la copiii mei. Unul a plecat in SUA (nu de bine ce-i era, se-ntelege) iar altul trebuie ajutat din cand in cand ca sa treaca de la o luna la alta. Deocamdata mai putem noi, dar dupa ce-om iesi la pensie… Asta, daca vor fi bani si pentru pensiile alea…
Eu la pensia mea nu mai visez cam de… după primul an de muncă 🙂
Uitaţi-vă la televizor şi votaţi !
Apoi nu vă miraţi.
Eu nu mă simt cu musca pe căciulă, deci pot să mă mir, da ?
imi pare rau! noi eram deja de ceva vreme intr-o situatie maro rau de tot, asa ne-am decis sa plecam din tara.
imi aduc aminte disperarea pe care o simteam in fiecare zi intrebandu-ma de unde sa iau bani pentru lapte sau pampersi, si foamea de la birou, unde stateam 10 ore pe zi si mancam un baton cu mac, iar cand ajungeam acasa mancam ce ramanea din ce-i faceam pumpkinei, pentru ca nu cumparam mancare decat pentru ea.
nici acum nu-i usor sa cumpar lapte sau pampersi uneori, dar macar nu-mi mai petrec chiar fiecare clipa intrebandu-ma cum sa fac rost de bani pentru mancare sau facturi.
sper sa iasa soarele si pe strada voastra!
La tine-i soare ? Precis ? Cam câte raze sunt în plus, că am ajuns să mă îndoiesc în ultima perioadă că în altă parte e mai bine. Vin nişte zvonuri din Spania şi Italia, de mi se încreţeşte pielea când mă gândesc la românii de acolo.
da, in Italia si Spania e rau. eu sunt in Germania, si aici din fericire se mai poate trai. greu, dar se poate.
Punând în balanță toate… parcă tot n-aș renunța la RO 🙁
Noi i-am votat, să ne trăiască şi să ne conducă tot către cantina săracilor.
Dacă n-a dat şi aia faliment. Şi când vezi câtă efervescenţă, câtă foială
pentru scaunul de şef al unui partid, zici că gata, acum scoate ţara din rahat.
Aiurea! Mă întreb ce a mai rămas de furat de vor să se pună atâţia în capul mesei…
Ai aprins o luminiţă cu “ce a mai rămas de furat”. Înseamnă că mai avem de tras.
Sa traiesti? Sa iti ajunga banii de la o luna la alta? De ce?
Pai nu s-au chinuit cei din fruntea tarii sa ne aduca la sapa de lemn si…acum vrem sa schimbam ceva? Impozitul forfetar, care, prin simpla indiferenta fata de fraza: aplicat firmelor care au activitate, deci de la 1 leu profit, ceva, acolo…a decimat piata micului afacerist, omul care si-a deschis un second hand, sau o tanti care facea “catering”, poate chiar o alimentara sau o amarata de bodega, toate s-au inchis. Asta s-a tradus prin oameni fara loc de munca, banuti pentru somaj, taxe mai mari pentru restul populatiei.
Nu contam, niciodata n-am contat. Dar parca e o diferenta mare fata de trecut, ca vroiai sau nu, dupa scoala aveai un loc de munca, ti se dadea un apartament pe care-l plateai cu o taxa infima din salariu, aveai cate 10 zile posibilitatea sa mergi vara la mare si, daca aveai carnet de conducere te puteai inscrie la o “Dacia”. In afara de asta, numai daca erai prost de sa bubui, doar atunci te ocoleau “pilele”, altfel intrai in retea si faceai rost de orice, chiar daca in cantitate mica. Oricum, macar nu se facea risipa. Acum, vorba ta, mixy, ni se lungesc urechile de foame. Suntem o societate de fomisti, de cauze sociale si de oameni bine pregatiti pe care marii “sefi” nu vor sa-i angajeze de teama ca nu le vor putea oferi salariul bun pentru cat merita. Trist, foarte trist.
Of, ai spus-o mult mai bine decât aş fi spus-o eu !
Cine n-are pensionari, sa infieze! Si cine are, sa-i tina ca pe sfintele moaste!:)Cum a ajuns ea, pensioara, motiv de invidie si o himera pentru unii.Ca si pentru mine, desigur…
Înfiază nene, înfiază… 🙂
Haoleo, știu cum e. Am trăit cu foamea în gât mulți ani. Menține silueta și ambiția.
Acum trăiesc alte vremuri, cu dezavantajele ei. Dar mulți ani am trăit cu spaima foamei.