În timp ce urlam ca apucată de streche, mama i-a întins uşurel pachetul de şpagă pe masă, iar cucoana s-a zborşit reţinut cu toate cele 150 de kile la mine
– Şi ce vrei tu să te faci când o să fii mare, păsărico?
-Doctooooorrr! am urlat din toţi rărunchii văzând-o cu acul ăla gros în mînă.
Matahala a râs, cât pe ce să plesnească nasturii halatului ei alb:
-Dacă ţi-e aşa frică de sânge, n-ai să te faci doctor nici la pisici!
În clipa aia aş fi vrut să-i spun că de fapt eu nu vreau să mă fac doctor, că mama insistă că ar fi bine să mă fac doctor ca să o fac pe ea bine de jde boli pe care le are, că mie mi-e frică, că o urăsc pe doamna asistentă cu acele şi cu halatul ei, şi vreau la mine acasă şi că o f*t în gură (pardon, astea-s reacţii de adult, pur şi simplu mi-au venit la gură).
Dar nu i-am zis nici până-n ziua de azi. Iar ea a ţipat tot reţinut la mine (doar luase şpagă)
-Întinde-te pe patul ăsta, că eşti albă toată, leşini dracu’ aici! Nu te uita la mine când bag acul! AM ZIS SĂ NU TE UIŢI LA MINEEEE! NU SE AUDEEE?!????
Şi mă uitam cu înfrigurare într-o parte, inventam mental poveşti vizuale în pereţii ăia de spital scorojiţi, ăia din lateral, ca să nu se supere doamna asistentă şi să bage acul prost în vena mea.
Parcă a fost în altă viaţă.
Mi- am adus aminte de acea viaţă văzându-mi fata între 3 asistente la o clinică particulară, toate acelaşi număr de kilograme ca statură, împrejmuite de eprubete şi pluşuri şi maimuţărindu-se la fata mea adolescentă: „vaaaaai! Draguţa mea, nu vrei tu să ne arăţi măcar o veeeenăăă??!”
Şi fata mea se uita întrebător la mine că ce naiba au alea?
– Nimic, asta le e meseria, nu le înjura.
Dar după două zile am ajuns la alte asistente în spital de stat, unde doamnele au urlat la radiografie
– Am zis să te dezbraci, n-auzi??? Sau vrei să-ţi iasă cureaua aia la radiografie???
– Mami?!??
– Nu le înjura, dă-le dracu! Asta le e meseria
Pai hotaraste-te care e meseria! Nu de alta da’ confuzezi copilu’ ala!
Meseria e una la stat si alta la privat
Cand ai de-a face cu o baba sclerozata (slava Domnului, ca astea nu mai nasc, nu prea intru in contact cu ele!) poate ca-ti mai iesi din pepeni si mai ridici tonul, dar la un copil cum naiba sa tipi? Vei obtine efectul invers, e si asa destul de speriat doar cand vede un halat alb. De-asta port eu costume colorate.
Pe unele asisente si eu le-as da dracului, cu tot cu colegialitate.
Uite si.acum sunt intr.un spital. Sunt unele, le pui la rana. Alea mai in varsta nu stiu ce dracu au
am avut norocul sa … nu dau peste diaboli din astia.
Am avut ghinionul sa dau peste infirmiera care se purta asemanator. Da, infirmiera. Mai intai mi-a zis sa vin cu cerceaf de acasa. Am venit, unu cu flori, asta am gasit la mama in dulap, asta am adus :D. A urlat la mine ca urla la ea directorul spitalului ce venea in cateva minute in garda.
Directorul a venit de garda in cateva minute. M-a dat afara din camera – eram insotitoare de tataia, care isi ducea ultimile zile legat de tubul de oxigen si perfuzii suferind de complicatii ale astmului. Aveam 17 ani si inca nu mi se manifesta astmul.
Acum 6 ani am ajuns intr-o ciza la spital cu oxigenare 92-94% (adica aveam nevoie de pempersi ) – care mi-a adus aminte din acele amintiri. Si de asistentul dragut si cret si tanar care venea cand era de tura sa ma salute :). De data asta asistenta de la Bagdazar s-a purtat frumos. Doctorita de garda s-a certat un pic cu o tanti grasa rau in criza hepatica, care cu o noapte inainte a tras un chef mare. Si a recunoscut ca a si baut un pic, vreo 3 sticle de vin cu vecinii.
Mai rau este ca dupa ce m-au restabilit ies din spital si…in anti-holul de la intrare fumau 2-3 infirmieri/asistente. Cat pe ce sa ma intorc cu o criza si mai urata :)))
La bagdasarul de aici ai fost, ma?
Dincolo de asta, citesc de ceva timp despre cum munceau oamenii pe timpul lui Ceausescu. Inclusiv de la 1950-1955 cand a venit colectivizarea, cand chiaburilor li s-a luat tot pamantul, eventual si batuti, si seful /secretarul de CAP a devenit putoarea satului, betivul si lenesul din sant, dar care ziseze ca a fost sarac si persecutat de chiaburi. Nu conteaza ca chiaburii munceau si 7 zile pe sapt, umblau cu caruta pe la targuri sa vanda, stiau sa negocieze etc.
Ei bine, oamenii de calitate au fost indepartati de comunisti. Nu toti, 90%. S-au ridicat in urmatorii ani oameni cu origini sanatoase, oameni semi-analfabeti, productia Gheorghe Gheorghiu Dej etc. Acestia (frumos pupatori in cur) au ajuns si sus de tot, la Camera de Comert Exterior, sau arhitecti ce au iesit din tara pe timpul lui Ceashca – ieseau nuuumai aia pupatori de maini la Securitate dar si la partid, din cei ce si-au pus pe mama, sora, ginere, etc prin locuri sus puse. Dupa revolutie, tot acestia au ramas si s-au remarcat, prima firma in Romania deschisa in 1990 fiiind a lui Patriciu. Alte nume dintre astia: Voiculescu, Paunescu, Irina Socol etc. A, shit, vai, sunt toti anchetati pe la DNA acum?
Astea sunt valorile comuniste. In anumite sectoare au ramas aceleasi valori.Da, asistentele tale sunt de acolo.,
Ohooo, dar stiu ca esti mai suparata decat mine pe vechiul sistem si valorile lui!!
Diferenţa de la stat la privat? Asta le e meseria indiferent unde o fac, aşa că ar fi bine să nu zbiere la pacienţi. Pe la noi lumea vorbeşte calm, precum am zis, nu mi-a venit să cred că “Grey’s anatomy” am perceput Urgenţa spitalului judeţean, azi toamnă când am fost cu tata, care să tăiase extrem de tare. Zici că ne aşteptau, precum aia din serialul mai sus pomenit, că nici n-am călcat bine pe hol, că au şi venit să ne întrebe, să-l ia, să-l coasă, să-l bandajeze şi după ce au văzut că oricum cu el vorbesc degeaba, a venit doamna doctor foarte indatoritoare pe culoar şi ne-a repetat şi nouă povestea …. Fratele meu a crezut că ne cunoşteam cu doamna şi când i-am zis că n-am văzut-o în viaţa mea, s-a uitat la mine şi mi-a zis că ori e la camera ascunsă, ori e Twilight zone şi nu înţelege, că la ei la Ciuc oamenii sunt foarte nervoşi la urgenţă şi ţipă de parcă ai fi surd. Eu zic că am avut noroc dar dacă a fost aşa o dată, mi-ar place să fie aşa mereu şi cu toată lumea – sau poate că e!?!
Eu am zis ca nu ma mai uit la seriale cu doctori. Prea se poarta toata lumea frumos acolo, discuta, sunt interesati de pacienti, alea. Si cand dau pe urma cu nasul de realitate. ..
Asistente de 150 Kg… ce cosmar! Prefer sa ma gandesc la alea cu dimensiuni ceva mai umane 😛 Ei, bine… si unele dintre cele mai putin hipopotamice pot avea probleme de atitudine si decibelii prost reglati, dar macar pe astea mai ai o sansa sa le maturi cu un umar bine plasat sau sa le pui o piedica la colt de coridor 😀
:))) mi-ai facut o poftaaaa!!!