Mă mai zgâiesc și eu în cărțile celor cu care șeruiesc transportul în comun. În general femeile citesc romane, bărbații par amatori de sudoku, integrame, foarte rar cărți în engleză citite pe kindle. Majoritatea (femeilor) citesc romane ușoare, de duzină, d-alea până în 20 lei bucata, romance-uri cu niște titluri iubărețe, faci diabet dacă le citești. Mai nou bag seama că se practică iubirile de duci, de conți, de astea cu ispite, seduceri și păcate, presupun că s-a depășit faza cărților cu sfârcuri tari și bărbați virili.
Sunt curioasă ce bărbați au fetele astea acasă (dacă au). Sincer, îmi imaginez numai porci care lasă mizeria în urma lor, inclusiv căcatul din baie. Vorbesc serios, la capitolul ăsta stau prost cu imaginația. Îți dai seama, să citești o carte de genul ăsta, să suspini potolit în ea și când ridici ochii să-ți vezi dobitocul din dotare?
Moamă, tre’ să fie crunt.
Că tot vorbeam de dobitoci, ultima oară v-am spus că am preferat să închid orice discuție și să stau la el. S-a purtat exemplar, pentru că știe să fie exemplar și pentru că nu mai era rost de vânătoare. Toată magia n-a durat două săptămâni, a trebuit să mă întorc acasă și să am grijă de fete la propriu. Mai ales de fi-sa. Și nu e chiar atât de prost, știe că sănătatea ei are prioritate și că lui i-aș roade carotida ca s-o văd bine pe fată.
Momentan e liniște, stă la pândă.
Ai dracu’ conți perfecți, cum s-or scoate măi nene din cărți?
Poti incerca un transplant de cap… Iei capul de la conte si corpul viril de la dobitoc. Acolo unde e cazul 😛
Prea frumos ca să fie adevărat. In schimb e bună ideea cu decapitarea :d
:)) Nu râde, eu m-am vindecat de depresie cu prostii din alea siropoase! În plus sunt singurele care reuşesc să mă adoarmă, mai ceva ca un somnifer. Mă gândesc că fiecare carte este destinată să facă bine undeva. Pe mine asemenea cărţi reuşesc să mă plictisească suficient, dar le citesc tocmai pentru că o fac! :))
Teoretic somnul ar fi ultoma chestie care ar trebui să se întâmple după o lectură de gen. Ca antidepresiv sună bine. Mai ales în perioadele de sindrom premenstrual :))
As parea o rautacioasa daca as descrie barbatii din dotarea “romancelor”. Dar confirm ca au astfel de specimene acasa, indivizi slabi ca si caracter, invatati de tati sa fie mitocani, ca asa e barbateste si de mame, sa fie lenesi, ca nu e de rangul unui barbat sa particile la muncile casnice. Nu spun ca toti sunt asa, insa cea mai mare parte aici se icadreaza. Atunci, de ce sa ne miram? Femeia romanca nu poarta val musulman, dar trebuie sa munceasca, sa vina acasa cu placere la al doilea job, cel de crescut copii, gatit, cumparaturi, gospodarie iar cand totul e gata, sa fie fresh, sa-l binedispuna pe el. Singurul ei refugiu este atunci in vise, in telenovele sau in acele carti siropoase care sa le indulceasca mizeria de viata.
Trist. Mă bate gândul să mă mut din țară, poate în altă parte relațiile sunt mai mișto
sa stii ca asta cu barbatul invatat de mama sa fie lenes e valabil mai ales in regat si nu va suparati pe mine domni care faceti treaba in casa cot la cot cu perechea. eram mai demult la pedichiura undeva in bucuresti si tipa imi povestea ceva de acasa , nu mai tin minte amanuntele dar la un moment dat cand am intrebat de ce a trebuit sa duci tu gunoiul, fratele tau nu putea merge? , ea mi-a raspuns sincer uimita si cu ochii holbati ” cum sa mearga el? el e barbat ” .si stiu , sunt si femei care ” nu stiu” sa faca nimic si il imbrobodesc pe un sarman sa faca el tot, ele fiind fiinte suave si neajutorate pe cale de disparitie, momument al naturii
sa nu uitam, barbatii astia asa au fost educati de acasa. Nu, nu scoala si nici societatea i-a stricat, ei repeta modelul de acasa: si aici diferenta o face mama care tolereaza un porc, astfel ca noul barbatel va fi… la fel de porc.
😀 si eu am citit d-astea, mai ales in ultima perioada, cand nu ma mai tin neuronii sa citesc ceva cap-coada.
si n-are legatura cu barbatul din batatura sa stii, ci cu indoctrinarea noastra inca din frageda pruncie. ca daca de mici am auzi doar povesti despre cum sa facem sarmale si nu despre printi si printese, ca oameni mari n-am mai cauta starea pe care ne-o dadea magia povestilor, si n-am mai citi nimic.
cum de jur-imprejur viata e destul de maro si fara sa citesc carti despre mizeria conditiei umane, eu cel putin prefer sa citesc ceva de spalat pe creier si sa adorm zambind, amuzata de prostiile pe care le citesc.
tampeste genul asta de carti? habar n-am, inca n-am citit studii pe tema 🙂