Curatenia de Craciun

Bref, iată că nu mă refer la “de Crăciun, fii mai bun”, împarte, alea (încă nu am făcut ordine în șifonier), ci la curățenia propriu-zisă, aia cu frecat toate cele din casă. La mine a început cu balcoanele, pentru care mi-am luat o zi de concediu ca să fiu sigură că nu e încă frig de decembrie și că pot să fac ordine în ele. Am găsit diverse lighioane, unele moarte, altele pe cale de dispariție dar mișcând chiaune, la care am urlat pe diferite voci, funcție de gradul de mișcare al piciorușelor sau aripilor lor și de gradul meu de răgușeală, evident.

Pe urmă am zis că în casă oricum facem curat continuu, deci nu se pune problema, aici e mai ușor.

Și le-am lăsat așa.

La vreo săptămână de nepus mâna pe nimic de făcut curat, vine fi-mea acasă și începe să miorlăie:

– Hai, măi mami, nu ne luăm cățel? Are cutărica un cățel așa miștoooo…

– Nu.

– Un papagal?

– Ha! Iar colivie, iar plase la geamuri? Nu.

– Un peștișor?

– Să caut acvariu, pești să nu se mănânce unul pe altul, curățenie, alea?…nu.

– Bine, măi mami, dar măcar o pisicuță putem să luăm? Te rooooog! Să vii și tu seara acasă și să te certe că ai lăsat-o singură, să te dea deoparte de pe scaun? Te roooog, asta e chiar simpatică, cretină, inutilă  și nu cere decât niște mâncare și schimbat nisipul.

Mă apucă nervii și-i zic:

– Uite câți pufuleți de praf și fire de păr s-au strâns după noi într-o săptămână fără să stăm acasă! Mi-e silă să mai stau aici! Nu se poate așa, păi când oi vedea și păr de mâță mă apucă dracii și vă culc pe amândouă pe preșul de la ușă!

Concluzia ei:

– Bine, mâine fac curățenie, dar poimâine luăm pisică, da?

Off, nu.