După violență (11)

Inițial m-a bușit râsul când i-am văzut ultimele mesaje conform cărora va deveni credincios și va crede numai în Sf. Anton de aici înainte, se va călugări, deci să nu-l mai căutăm niciodată (de parcă am fi făcut-o!) , ne găsește el dacă e cazul.

Apoi mi-am adus aminte de amenințările lui că mă lasă oarbă să cerșesc în fața bisericii Sf. Anton, iar fiică-mea să mă ducă de mână pe acolo. Hmm. Mă miram eu ce treabă are el cu sfântul ăsta, habar n-are ce a făcut vreodată și nici dacă e în calendar, cât despre credință, ce să mai vorbim?

Amenințarea e subtilă și e cu dedicație specială. Ca și: vă voi găsi eu dacă e cazul.

Se zice că pe o femeie să n-o lovești nici cu o floare, dar nenorociții ăștia ar lovi și cu craca de corcoduș înflorit. Nu primim flori, că nu se dau banii pe chestii efemere. Băutura spre exemplu nu e efemeră. Mai devreme povestea una că i s-a tocat părul, dar n-a avut timp nenorocitul ei să o tundă, că numai el o tunde și numai cât consideră el de cuviință, altfel e mai curvă decât e de obicei. A purtat fuste chiar și pe timpul iernii, ca să nu pară că e golancă.

În rest, ne ajutăm aici așa, ca între femei. Nu-i pică nimănui tresele dacă face mai mult. Bine, mai e câte una cum e cucoana cu cearcăne care nu se bagă prea mult decât la escrocat de bani sau țigări sau la mâncat cerealele copiilor, dar ce vrei, nu suntem toți perfecți.

I-am spus lui L că o iau la mine acasă dacă mai face șmotru cu atâta râvnă, că face de zici că vrea să decoloreze mobila și dușumeaua, iar ea a râs:

– Io vin la tine, place la tine, fata bună, fac curat. Da’ dacă văd bărbatu tău la tine, e bai mare, că piș la mine de frică. Scăpat de dracu meu și dau de dracu tău?! Cum e asta?!

Aseară alergam de mama focului pe coridor spre camera în care dorm. Mă întreabă o “colegă”:

– De ce naiba fugi așa?

– Mă urmărește ăsta mic!

– Are 2 ani, te-ai țăcănit?

– Tu crezi că mai am încredere în vreunul, indiferent de vârstă?!!