Avea vreo 3 ani când m-a speriat într-o seară târzie pe stradă, pentru că îmi şoptea emoţionată toată, trăgându-mă de mână:
– Mami, de ce se ţine asta după noi?!
Am verificat stânga, dreapta, nu vedeam pe nimeni să ne urmărească.
Fata mea însă vedea ceva şi era convinsă că vede bine, pentru că nu-i tăcea gura:
– Mami, de ce se ţine asta după noi??
Şi mi-a arătat ce vedea.
Vedea umbra ei.
Am izbucnit în râs , am respirat uşurată, i-am explicat că e umbra ei, iar ea a început să-şi caută fericită umbra ori de ccâte ori ieşeam afară.
Anii au trecut, dar ea a rămas cu obiceiul de a se uita mereu peste umăr, să nu fie urmărită. De la umbre a început mai apoi teama de fantome, teamă comercială de altfel – născută din filme şi desene animate, iar mai nou să se teamă de oameni. Aici are şi de ce, pentru că lumea a luat-o razna şi nu mai contează dacă stai într-un cartier rău famat sau nu, habar n-ai la ce să te aştepţi, deci e mai bines ă fii pregătit.
Latinii spuneau că Protecţia e mama înţelepciunii, aşadar, din nevoia de protecţie într-o vreme începusem să caut arme de vânzare, dar am văzut că sunt nişte etape care trebuie parcurse până la obţinerea unei arme, aşa că, de lene am preferat o scurtătură de protecţie, adică un spray paralizant. Poate că într-o zi voi achiziţiona şi o armă, poate atunci când voi avea nevoie de seturi de analize şi pentru alte acte, sau când Doamne-fereşte! nevoia va fi stringentă.