Au anunțat ăștia ploi toată vacanța noastră și chiar ne miram că noi ne cam prăjiserăm pe drum de-atâta lipsă ploi, dar ne-am întors liniștiți spre casă.
Evident că între timp pe waze-ul meu rămăsese adresa de la alt obiectiv turistic și în timp ce soră-mea se uita crispată în mașina ei câte accidente sunt pe drum, știind că eu sunt în mașină dar mai în față , eu mergeam liniștită pe alt drum ca la rodeo, sus- jos, sus- jos, serpentine și așa mai departe. La peste 50 km depărtare mi s-a părut că nu e totuși drumul pe care trebuia să merg și mi-am rugat copilotul să verifice. Nu-i venea să creadă, chiar ne îndreptam spre o peșteră după telefonul meu.
– Pe bune, femeie??? De ce dracu te-am crezut că e drumul corect??
Am râs pentru că mie totuși îmi plăcea drumul ăsta aventuros decât cel aglomerat de pe DN, dar am reluat totuși acolada înapoi către casă.
Pe autostradă spre București, puhoi de mașini și rupere de nori de ploaie. Mergeam cu 50 km/h uitându-mă în curul ăluia din față și încercând să surprind vreunul pe care îl lua somnul și încerca să se suie pe mașina noastră. Eh da, aia ploaie. Atâta ploaie încât am tras de ștergătorul de parbriz peste ultima viteză de câteva ori, pentru că mie tot nu-mi venea să cred că doar cu viteza aia poate șterge parbrizul prin care nu vedeam nimic.
Noroc că nu l-am rupt.
………………..
Și cu asta am încheiat turul HD. Mulțumesc pe această cale tuturor celor care mă citesc din umbră și tac chitic, aveam senzația că vorbesc singură aici, noroc că am un motor de statistici pe care îl accesez atât de anual, încât trebuie să schimb parola de fiecare dată; statistica îmi spune că nu sunt singură pe blog, doar că nu se reacționează.
(Ah, stai că am mai primit și mesaje private cu râsete și tot tacâmul, că vai ce de belele am pățit!
Ce să zic, bine că s-a terminat excursia??!)
Reverențe, dragilor!
gata, gata comm aici. ofofofofof
😛
Așa-i. Te citesc dar stau în umbra. Daca ai avea butonaș de Like sau steluțe de cât de mult îmi plac postările tale le-aș folosi și atunci ai ști că am trecut pe aici. Ideea e că sunt în urmă cu cititul și mi se pare aiurea să comentez la mult timp după ce s-a întâmplat evenimentul de care vorbeai când ai scris. Dar mă bucur mult pentru tine, că ai lângă tine un om bun cu care rezonezi și că copila e ok. Pupici. 🙂
Pupici și de aici! :*
Și eu ca și Narcisa. Te citesc de câțiva ani, îmi place foarte mult cum scrii. Intru mai rar acum și mă bucur când găsesc mai multe postări de-ale tale, pe care nu le-am citit. Citesc pe nerăsuflate, la calup și nu comentez pentru că…e prea târziu. Mai demult intram zilnic să văd ce ai scris, dar ai avut o perioadă în care nu ai prea scris și așa că intram degeaba (de aceea mi-am ieșit “din mână”, ca să zic așa). Faci bine ceea ce faci și te citesc cu plăcere în continuare. Eu facultatea am făcut-o în București și îmi place chiar și când scrii despre Bucuresti (așa cum e el cu bune și rele). Eu fiind di Ardeal, toată lumea din jurul meu se miră când le zic că iubesc Bucureștiul. Probabil că am rămas cu nostalgia anilor tinereții, nu știu. Ai grijă de tine și de fata ta și vă doresc tot binele din lume.