Michelle ne mai povesteşte o tură despre bunicul, după prima şi a doua parte. Când venea toamna era o fericire că aveam de cules via şi de spart bostana (adică de cules pepenii de la bostănărie). Când se spărgea bostana se mânca în ziua aia de dimineaţa şi după masa de prânz numai pepeni. Se… Read More »
De ani de zile spune că ţine şi ea post pentru că le aude pe mamaia ei şi pe mamaia mea că aşa se face. Bineînţeles că de fiecare dată a rămas cu „zis”ul, cu „făcut”ul e mai greu: de fiecare dată apare câte o ispită de plăcintă cu brânză, o ciocolată or mai ştiu… Read More »
– V-am sunat să vă anunţ că aţi câştigat… Am luat telefonul de la ureche să mai văd o dată numărul de pe ecran. Nu, nu ştiu numărul, nu-mi dau seama cine ar putea face farse de-astea. Copiii de pe stradă se îmbrâncesc şi vorbesc toţi odată, incredibil de gălăgioşi. Îmi înfig un deget în… Read More »
E frumos să strângi un bănuţ să cumperi mobilă nouă, să cauţi promoţiile, să găseşti ceea ce îţi doreşti şi să beneficiezi eventual şi de transport mobilier inclus în preţ , dar e de-a dreptul palpitant să muţi mobilă veche. Asta în cazul fericit în care ai unde, sunt o grămadă de oameni care se… Read More »
Mă mai lamentam bunăoară de faptul că multă vreme mi s-a spus „domnişoară” când am fost văzută singură şi „doamnă” când eram văzută cu copilul lângă mine. M-am lamentat şi am început să fac aceiaşi paşi ca în copilărie – când purtam lucruri mai serioase ca să par mai mare – şi am început să… Read More »
Dragii mei, avem de făcut o faptă bună. Nu e vorba de decartat bani sau alte cele, staţi blând şi ascultaţi-mă. Se dă următoarea situaţie: Protagonista, proaspăt căsătorită acum vreo 4 ani, stă împreună cu soţul la soacră-sa acasă, într-un apartament. Au o copiliţă de 1 an. Relaţia este destul de tensionată într-o casă în… Read More »
Se leagănă concomitent cu mersul unduios al tramvaiului şi cântă uşor: Supărarea şi oftatu’ Astea două-ţi rupe capu’… Că de-atâta supărare Ai să cazi în drumul mare Şi mori fără lumânare!… Şi face cu mâna a lehamite, în direcţia mea, de parcă despre mine ar fi vorba, apoi dă să cânte în continuare. Enervată de… Read More »
Lăcrămioara era o tipă puţin mai înaltă decât o lacrimă şi era noua prietenă a unui prieten de-al lui Mixu. Când se urca Lăcrămioara pe scaunul de la volan, se cocoţa pe 3 pături groase împăturite bine, astfel încât să arate şi maşina ei de parcă ar avea pe cineva la volan. Se lamenta că… Read More »
Am susţinut de când s-a născut primul meu nepot că mie îmi place de mor să fiu mătuşă şi încă susţin chestia asta, chiar dacă era să-mi iau câteva capete în gură de la nepoată-mea până acum pentru că reuşeşte să se enerveze aşa… tipic feminin, adică nu se ştie ce motiv din ce motiv… Read More »
De când o ştiu, aşa o ştiu: un copil cu iniţiativă, nu se dă în lături să încerce o idee nouă, să înveţe ceva nou, cu cât mai profitabil cu atât mai bine. E şi o bună organizatoare şi atrage oamenii pe lângă ea ca un magnet. Unde e ea, vine şi publicul. Eu nu pot… Read More »